Ne apropiem cu pași repezi de marea Sărbătoare a Nașterii Domnului, o re/naștere a Fiului lui Dumnezeu, așteptată de mai bine de 2021 de ani, care din dragoste pentru noi s-a întrupat devenind copil, cu toate vitregiile vremurilor ... așteptat, iubit dar și disprețuit de mulți dintre semeni până-n zilele noastre, într-o omenire frământată și nefericită ...
Cât de mult îl mai așteptăm pe Pruncul Isus din Bethleem, dincolo de colindele și obișnuitele cadouri pe care ne pregătim să le facem celor dragi? Cât de mult ne mai dorim o Naștere a Domnului în viețile noastre, încovoiate de prejudecăți și stereotipuri?
Am început, săptămâna trecută, un studiu gazetăresc de cercetare biblică și sociologică, prin care am prezentat, aspecte din ordinea perfectă prin care Dumnezeu a creat Universul ... totul culminând cu crearea omului, chip și imagine a lui Dumnezeu, iar azi vom vorbi despre POLIGAMIE ... unul dintre păcatele oamenilor prezentate în Pentateuh (primele cinci cărți din Vechiul Testament: Geneză; Exod; Levitic; Numerii și Deuteronom), dar și despre sfaturile lui Dumnezeu privind evitarea acestui păcat.
Poligamia în Pentateuh
Primul caz de poligamie/bigamie din Biblie a fost cel al lui Lameh, personaj din Cartea Genezei capitolul 4: „Lameh și-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.” (Gn 4, 19)
De asemenea, în Vechiul Testament, Avraam, Iacov, David, Solomon și alții au avut mai multe neveste.
Astfel, Avraam nu-şi face nici o problemă în a avea ca soţii pe Sarai şi pe Agar roaba, având de la fiecare câte un copil, (Gn 16, 1-4) mai ales când propunerea bigamiei venea chiar de la Sarai însăși.
De asemenea, Iacov cu toate că o iubește pe Rahela, servindu-l pe Laban timp de șapte ani ... pentru mâna ei, fiind beat și în capcana întunericului ... se culcă cu cealaltă fiică a lui Laban ... Lea, fiind nevoit să – i mai slujească lui Laban încă șapte ani.
Sfaturile lui Dumnezeu privind poligamia În Cartea Deuteronomului, cap. 17.14-20, Dumnezeu spune că împărații nu trebuie să își sporească numărul de neveste, sau caii, sau aurul. În timp ce acest lucru nu poate fi interpretat ca o poruncă pentru ca împărații să fie monogami, poate fi înțeles că a avea mai multe neveste cauzează probleme de fidelitate față de Domnul.
Acest lucru poate fi văzut limpede în viața lui Solomon (1 Rg 11.2-4). Astfel, cu toate că Domnul a zis copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.”... cu toate acestea: ”de aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire ... a avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima”.
În ”Vocabularul de Teologie Biblică”, cuvântul NEBUNIE primește următorul sens: ”Nebunia, în Biblie, se opune înțelepciunii [...] și este definită, ca și aceasta, în relație cu conduita vieții și cu cunoașterea lui Dumnezeu. Nebunul este cel nerod și cel imprudent, este și cel nelegiuit [...]” (VOCABULAR DE TEOLOGIE BIBLICĂ, Xavier Leon – DUFOUR (coord.), Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 2001, pag. 469.)
Solomon, din păcate, este acel personaj biblic care trece de la înțelepciune la nebunie, cu toată conștiința existenței lui Dumnezeu, a binefacerilor primite de la El din fragedă tinerețe.
Dumnezeu nu atrage atenția poporului său în mod deosebit asupra poligamiei în sine, ci vrea ca fiii săi iubiți să fie atenți și să nu-și abată inima și sufletul de la comuniunea cu El, poligamia fiind un păcat care-l poate depărta pe om de Creator.
Legătura cu poporul ales se face prin Alianța Iubirii, a Tatălui care a vorbit la plinirea timpurilor prin Fiul Său Isus Hristos, acel fir roșu ce străbate de la un capăt la altul tot Vechiul Testament, orice trădare din partea omului slăbind legătura dintre Dumnezeu și creație.
Din păcate, omul n-a fost consecvent în trăirea dragostei primordiale din pragul ”primelor zori ale familiei” ... iar primii oameni, căzuți în păcatul neascultării, au ales și experimentat gustul amar al păcatului - dezbinării dintre ei și Dumnezeu, pierzându-și astfel comuniunea cu EL, liniștea și Binecuvântarea Creatorului, pierzând fericirea.
Valeriu Ioan
