În prima parte a acestui material, pe care o regăsiți în numărul de săptămâna trecută, vă împărtășeam câteva lucruri despre viața și realizările artistului, dascălului și managerului Alexandru Fărcaș, alături de calde mărturii ale unor oameni care l-au cunoscut. Voi continua în același fel demersul meu comemorativ.
Alexandru Fărcaș era un vizionar. Avea o intuiție remarcabilă. Știa imediat să găsească aurul talentului în fiecare tânăr pe care îl asculta. Nu stătea mult la discuții, ajutându-și discipolii cu relațiile sale, cu sfaturi imperative, cu meditații gratuite, de multe ori și cu bani, deschizându-le astfel un drum decisiv în carieră și viață. Și nu au fost puțini acești tineri artiști...care astăzi, după atâta timp de la dispariția maestrului, nu își pot stăpâni emoția, amintindu-și de el și mulțumindu-i.
”L-am cunoscut pe Alexandru Fărcaș în mai multe ipostaze: ca om, artist, profesor și chiar prieten. Despre el s-ar putea vorbi foarte mult...era o personalitate dedicată valorilor vieții cu asumări serioase, era deținător a unor imense resurse de demnitate și căldură sufletească. Cu mare emoție vorbesc acum despre maestrul meu de cânt, căruia îi datorez tot ceea ce sunt în prezent, un interpret de valoare, un cadru didactic devotat, un adevărat om. Orele de canto și clasă de operă cu profesorul Alexandru Fărcaș erau speciale, complexe, creative și eficiente. În prezența lui, simțeam că în mine se naște acel îndemn la profesionalism. (...) Pot să spun cu tărie și cu sufletul deschis, plin de iubire, respect și admirație, unui om care mi-a marcat viața: vă mulțumesc și mulțumesc lui Dumnezeu că ați existat...și veți exista în eternitate în sufletul meu.”( Ramona Eremia – artist liric, conf. univ. dr Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj) Un vis împlinit al profesorului și Rectorului Alexandru Fărcaș a fost acela de a ridica prestigiul artistic al Academiei de muzică clujene pe înalte culmi profesionale naționale și internaționale. Stagiunile de spectacole ale școlii rivalizau în complexitate și repertoriu cu cele ale instituțiilor de spectacol profesioniste din oraș și din țară. Turneele ansamblurilor de tineri artiști, festivalurile, concursurile și simpozioanele științifice inițiate și derulate cu imense eforturi de-a lungul celor zece ani în care a fost la cârma academiei au contribuit deplin la așezarea acesteia pe harta celor mai importante centre culturale ale României din acea perioadă.
”Multitudinea proiectelor artistice la care am participat în perioada studenției mele au reprezentat pentru mine blazonul Academiei de Muzică ”Gh. Dima”, devenită la acea vreme, o instituție de elită la nivel național. Aș aminti doar câteva: Stagiunea de recitaluri și concerte, spectacolele claselor de operă – ”Nunta lui Figaro” din 1992 și turneul național, ”Evgheni Oneghin”, ”Don Pasquale”, ”Elixirul dragostei”, ”Don Giovanni”, ”Idomeneo”, ”Cântăreața cheală, ”Jacques sau Supunerea”, ”Horea”, ”Golem” și multe altele, Concursul de dirijat coral ”Gh. Dima”, primele ediții ale ”Academiei Bach”, Concursul și Festivalul ” Nicolae Bretan”(...) nu pot fi enumerate toate aici. Cert este că Alexandru Fărcaș a repus Academia de Muzică la cel mai înalt nivel instituțional de învățământ artistic. El reușea să programeze, să susțină prin organizare și finanțare, un număr impresionant de proiecte, pe care le promova apoi în toată țara, chiar și în străinătate. Procentul numărului de studenți a crescut exponențial după anul 1989, iar prin valoarea actului educațional, mare parte din absolvenți au fost angajați în instituțiile de profil românești și internaționale. Alexandru Fărcaș a avut viziunea deschiderii sociale de după ’89.(...)” (Adrian Morar – dirijor, Opera Națională Română Cluj).
Mereu preocupat de dezvoltarea sa profesională dar și de cea instituțională, în ceea ce privește activitatea și cercetarea științifică, a inițiat și susținut vreme de 10 ani Simpozionul național ”Arta vocală în toate ipostazele”. Obiectivul fundamental al acestui simpozion consta, după afirmațiile sale, în ”efectuarea unor studii și cercetări interdisciplinare în vederea obținerii de performanțe instrumentale și vocale superioare prin asistarea fonoaudiologică, psihofiziologică și analiză computerizată a instrumentiștilor, artiștilor lirici și actorilor din sistemul învățământului superior de artă, cât și a instituțiilor profesioniste de gen din România.”
Un alt mare vis al său (pentru că avea multe și lupta zi de zi pentru fiecare dintre ele) era să-și vadă studenții pe scena Operei clujene. Îi încuraja pe toți, chiar de la început, să pășească în acest sanctuar, să-l îndrăgească, să i se dedice în întregime. Și iată că mulți dintre noi am ajuns să nu-l mai părăsim niciodată, să ne trăim viața și frumusețea experiențelor noastre artistice și umane pe scenă. Așa cum și-a dorit el.
”Alexandru Fărcaș mi-a fost Rector, Director la Opera Română, regizor la clasa de operă.(...) Ca și Rector era dur, foarte dur, nu se lăsa niciodată. Îmi spunea: ”Măi Petrică, tu crezi că eu, dacă nu merg din două în două săptămâni la minister, o să primesc ceva? Nu. Mă duc tot timpul, să fiu văzut acolo, pe holurile ministerului, până reușesc să obțin ce vreau”. (...) Ca și Director la Opera Română din Cluj, m-a încurajat mereu, a știut să îmi dea rolurile potrivite...de fapt, el m-a angajat până la urmă, după ce șapte ani, am tot încercat, dar nu s-a găsit un post liber. Îi sunt recunoscător. (...)”( Petre Burcă – artist liric, Opera Națională Română Cluj).
”Alexandru Fărcaș - un om puternic, cu suflet mare, care nu se temea să țină piept greutăților și să-i ajute pe cei din jur să-și găsească calea.(...) Cât de dependenți eram de sfaturile și încurajările lui. Știa simplu să spună lucrurilor pe nume și să găsească soluții la orice problemă.(...) Îmi aduc deseori aminte, că numai datorită dânsului viața mea a luat un alt curs ... primul premiu câștigat, debutul pe scena Operei Române clujene...ce poate fi mai frumos decât să-ți întindă cineva o mână la început de drum?... Ne-ar trebui mult timp să spunem totul despre cine a fost și ce a făcut maestrul Alexandru Fărcaș...un lucru este sigur: cred că ne lipsește la toți!” ( Iurie Ciobanu – artist liric Austria)
Ina Hudea
