Omenirea este scindată în „grupuri de interese”. Marii deţinători de monopoluri sunt privilegiaţi, răsfăţaţi şi au dreptul de „a lăsa sau de a lua viaţa”, exact ca pe vremea când gladiatorii luptau în arenele romane. Inteligenţa umană, într-un mileniu nu prea îndepărtat, va găsi resursele necesare interioare pentru a crea o lume echilibrată şi armonioasă, debarasată de sclavia lumii materiale. O lume în care fiecare individ va avea eficienţa cuvenită şi va face parte dintr-un mare angrenaj uman al convieţuirii paşnice. Acest nou tip de organizare socială, în care munca va deveni o chestiune de conştiinţă şi de necesitate, necondiţionată de acumularea de bani şi avere, se va perpetua şi în galaxiile apropiate, acolo unde se vor descoperi semnele vieţii.
La prima vedere aş putea să fiu acuzat că sunt un exclusivist, un radicalist absolut. Consider că este relativă raportarea noastră la valorile morale absolute. Nu cred că există valori morale relative! Porunca morală absolută este: „Să nu ucizi!” Nu cunosc o poruncă morală relativă invocată de divinitate. O confruntare interumană, care se lasă cu victime omeneşti, este un semn al slăbiciunii umane, a comportamentului său relativ în relaţiile interumane. Consider că orice tip de conflict se poate rezolva prin intermediul inteligenţei umane paşnice. Întotdeauna există o soluţie, suficient de inteligentă, pentru a evita un conflict interuman. Nu este vorba de idealism. Nu se dorește pacea! Este o „chestiune” de voinţă umană. Lupta interumană bazată pe valori morale absolute, fără victime omeneşti şi psihice, ar fi începutul unei noi existenţe umane. De mii şi mii de ani, oamenii n-au reuşit încă să facă acest pas spre Lumină.
Mijloacele de distrugere în masă, rudimentare, au fost înlocuite cu bomba nucleară, armele biologice... şi alte tehnici de luptă sofisticate. Se pare că ne pricepem mai bine la o astfel de creaţie, care întreţine războaiele fratricide. Dacă se ajunge la un conflict, oricare ar fi el, din care rezultă inevitabil victime omeneşti, atunci înseamnă că liderii respectivi au serioase probleme în ceea ce priveşte cultura, inteligenţa şi incapacitatea lor de a negocia un conflict sau un interes economic. Adică, liderii nu reuşesc prin forţa inteligenţei să-şi învingă adversarii. De aceea apelează la forţă sub diferite forme pentru a-și impune strategiile de anihilare a semenilor. În acest caz, nu putem vorbi de valori morale relative sau de valori morale absolute. Ele lipsesc cu desăvârşire din „registrul” unor personaje păgâne. Aceste personaje nu acţionează într-un sistem moral, ele acţionează într-un sistem material absolut și nu-i interesează victimele atâta vreme cât profiturile sunt maximizate. Parcă avem de-a face cu nişte roboţei biologici, programaţi pentru a ucide în vederea atingerii scopurilor materiale. Aceşti „roboţi” nu au în programul lor de acţiune virtuţile morale.
În spatele exclusivismului şi a neputinţei, de a rezolva în mod inteligent orice fel de conflict interuman, sunt sistemele financiare. Acestea pot fi perturbate de „sclavii”, care nu se supun regulilor financiare împuse în mod tacit. Raţiunea este calată pe finalitatea menţinerii interesului economic pe „linia de plutire”. Nu contează pentru ei dacă moare un om sau o mie! Raţionamentul lor nu ţine de moralitate, nu este relativ, nu este negociabil, este imperativ şi absolut. Valorile morale fac parte dintr-un alt sistem, despre care ei ştiu! Nu vor să adopte un astfel de sistem în care există valori echitabile. Ele nu sunt compatibile cu sistemul lor anacronic, în care profitul este neîndurător, criminal şi absolut. Gândirea lor este marcată de „misiunea” menită să aducă prosperitatea şi siguranţa doar unui grup de oameni. „Pierderile colaterale” sunt necesare, în accepţiunea lor, pentru ca să „supravieţuiască majoritatea”!
Părintele Arsenie Boca a surprins în cuvintele lui înţelepte destinul implacabil al Luminii Adevărate, menit să schimbe lumea interioară şi cea exterioară a omului: „Nimeni pe lume nu este absolut necesar pentru nimic. Vei fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fără tine. Există o energie ascunsă care mână lucrurile înainte. Să nu-ţi închipui, sărmană făptură pieritoare, oricât de bine ai fi înzestrat, că dacă nu eşti tu lucrurile n-au să meargă înainte. Lumina se face şi fără tine, pe deasupra capului tău. Poţi fi folositor, dar absolut trebuitor nu eşti pentru nimic. Prin urmare, la ce străduinţa? Oricum vor sta lucrurile, tu îndeplineşte-ţi înainte menirea pe care o simţi, dacă o simţi. Câtă vreme auzi în tine glasul unei misiuni, continuă-ţi calea mai departe, oricâtă experienţă brutală ar fi venit să-ţi arate că ţelul crezut al străduinţei tale s-ar putea lipsi de munca ta.”
Dumitru Țimerman
