După căderea în păcat, Dumnezeu n-a vrut să ne lase singuri în propria damnare ... și la Plinirea Timpurilor L-a trimis pe pământ pe Fiul Său Isus Hristos, ca să ne refacă demnitatea pierdută și să ne redeschidă Drumul spre Mântuire.
Astfel, prin Nașterea – Viața – Moartea și Învierea din morți, Fiul Tatălui Ceresc, ne-a redat și purificat valoarea de ființe IUBITE - IERTATE și MÂNTUITE, ne-a arătat demnitate de FII și FRAȚI.
Catehismul Bisericii Catolice, afirmă cu tărie sacralitatea Căsătoriei ca și legământ între Dumnezeu și oameni, dar și între soți, în lumina Harului Divin.
Astfel, la începutul Art. 7, Catehismul Bisericii Catolice proclamă că: «„Comunitatea intimă de viaţă şi de iubire conjugală a fost întemeiată de Creator şi înzestrată de El cu legi proprii ... Dumnezeu însuşi este Autorul căsătoriei.”Vocaţia la căsătorie este înscrisă în însăşi natura bărbatului şi a femeii, aşa cum au ieşit din mâna Creatorului.» (CBC 1603, 7, CATEHISMUL BISERICII CATOLICE Arhiepiscopia Romano-Catolica de București, 1993, pag. 348.)
În spiritul participării ambilor soți, în mod egal la păstrarea purității sacramentale a Căsătoriei, Conciliul Vatican II afirmă cu tărie că: ”ambii soţi au îndatoriri egale de fidelitate reciprocă.” (Vat. II, 78, 3 CONCILIUL ECUMENIC VATICAN II, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, 1999, pag. 30), atât soțul, cât și soția având datoria sacră de a discerne adevărul de minciună și de a-l mărturisi prin viața lor. Sfântul Ioan Paul al II-lea Papă, arăta următoarele:
”Nu rareori bărbatului şi femeii de astăzi, în căutarea sinceră şi profundă a unui răspuns la problemele zilnice şi grave ale vieţii lor matrimoniale şi familiale, le sunt oferite viziuni şi propuneri chiar seducătoare, dar care compromit în diferite feluri adevărul şi demnitatea persoanei umane. Adesea, această ofertă este făcută de organizarea puternică şi capilară a mijloacelor de comunicare socială, care subminează în mod subtil libertatea şi capacitatea de judecare obiectivă a lucrurilor. ”(FC 4, Exortația apostolică, FAMILIARIS CONSORTIO, Sfântul Ioan Paul al II lea, Libreria Editrice Vaticana, 1981, rev. trad. Ovidiu Bişog, Editura Presa Bună, Iași, 2010, pag. 3.)
Din păcate, omul în libertatea primită în mod gratuit de la Creator nu - și mai privește partenerul de viață decât ca un obiect de satisfacere a propriilor capricii și plăceri, ajungându-se chiar la abuzuri de natură punitivă, psihică și sexuală, manifestări care conduc la anularea libertății persoa
În acest context Papa Paul al VI-lea, în Scrisoarea enciclică HUMANAE VITAE, atrăgea atenția asupra apariției unor astfel de devieri astfel:
”Într-adevăr, se remarcă pe bună dreptate că un act conjugal impus celuilalt soţ, fără a ţine seama de condiţiile sale şi de dorinţele sale legitime, nu este un adevărat act de iubire şi, în consecinţă, contrazice exigenţa unei orânduiri morale în raporturile dintre soţi. Apoi cine reflectă bine va trebui să recunoască de asemenea că un act de iubire reciprocă ce ar pricinui un rău disponibilităţii de transmitere a vieţii, pe care Creatorul a sădit-o în acest act potrivit unor legi speciale, este în contradicţie cu planul pentru care a orânduit căsătoria şi cu voinţa Autorului vieţii. A te folosi de acest dar divin distrugând fie chiar parţial, semnificaţia şi finalitatea lui, înseamnă a contrazice natura bărbatului, ca şi femeii, şi raportul lor cel mai intim; înseamnă deci a te împotrivi planului lui Dumnezeu şi voinţei sale.” (HV 13, II Scrisoarea Enciclică HUMANAE VITAE, Papa Paul al VI-lea, Editura Presa Presa Bună, Iași, 2013, pag. 5.)
Cu toate ”inovațiile umane” în materie de conviețuiri inter și intra umane, viitorul omenirii aparţine familiei formată din soț și soție, singura menită să procreeze în mod sănătos, specia umană, singura capabilă să ofere un climat sănătos și propice actualelor și viitoarelor generații de copii și adolescenți. După cum am arătat în această serie de editoriale, dincolo de amenințările curentelor seculariste și oculte care doresc să distrugă familia creștină, atât Biserica Catolică, cât și Biserica Ortodoxă, dar și alte confesiuni creștine ... conduse de Lumina Duhului Sfânt, în colaborare cu celelalte instituții de educație, sociale, administrative, de cultură, ș.a.m.d., posedă energiile și puterea necesare de a oferi alternative și modele sănătoase de viață creștină.
Cuvântul Evangheliei este la fel de viu și de eficace ca acum 2022 de ani, manifestându-se și-n zilele noastre prin preoții, persoanele consacrate, educatorii și profesorii formatori de destine, prin toate persoanele de bună credință care propovăduiesc Cuvântul Domnului prin vorbă, dar mai ales prin fapte, pentru ca noi toți hrănindu-ne zilnic cu Isus sub forma Cuvântului și a Euharistiei, să putem face față încercărilor de tot felul din societatea contemporană, devenind ceea ce Însuși El vrea să fim: sarea pământului și Lumina lumii.
