Greu, foarte greu, se hotărăsc unii decidenţi să majoreze pensiile românilor ajunşi la vârsta senectuţii. Promisiunile din campaniile electorale sunt uitate... şi mereu, mereu, se găsesc tot felul de argumente şubrede în baza cărora pensiile sunt majorate periodic în procente modice. Derutante sunt duelurile politice din care reiese faptul că o anumită categorie de politicieni consideră că există resursele financiare necesare pentru majorarea consistentă a pensiilor, în timp ce o altă categorie de ,,politruci” nu sunt de acord cu acest demers atât de necesar în condiţiile actuale generate de majorarea preţurilor. Ar fi nemaipomenit de binevenite în spaţiul public informaţiile explicite, care să confirme faptul că există posibilităţi financiare concrete necesare pentru majorarea pensiilor. În acest fel, ar fi dejucate deciziile celor care susţin, fără niciun ,,proces de conştiinţă”, că majorarea pensiilor nu este posibilă. Dintre adevărurile destinate ,,politrucilor”, care circulă în lumea politicii româneşti, sunt şi cele spuse fără menajamente: ,,Acum sunt la guvernare şi amână aplicarea propriilor legi de creştere a pensiilor şi salariilor, căutând vinovaţi. Cu aceste promisiuni au câştigat multe voturi, dar acum, când nu îşi ţin promisiunile, caută scuze penibile”…
Pensionarii sunt o categorie socială foarte cuminte, care nu se înghesuie să iasă în stradă pentru a cere majorări semnificative de pensii. Foarte rar mai vedem pe un post de televiziune un pensionar, cu lacrimi în ochi, care reaminteşte aleşilor că ,,a lucrat o viaţă întreagă”, iar acum primeşte o pensie din care este aproape imposibil să supravieţuiască lună de lună. Dacă ne uităm la pensiile reale existente, cele cuprinse între 800 şi 1600 de lei, te-apucă disperarea şi compasiunea cu gândul la pensionarii care trebuie să gestioneze lunar aceste sume ruşinoase. Pentru a masca nivelul mediu scăzut al pensiilor, statisticile ne arată că pensia medie este de 1500 de lei. În calculul pensiei medii au fost incluse ,,în ecuaţie” şi pensiile mari ale unor demnitari, dar şi pensiile speciale.
,,Politrucii” se tot căciulesc în faţa majorării pensiilor, în timp ce anual pleacă dintre noi mii de pensionari. Din unele statistici reiese că în România mai sunt aproximativ 4 milioane 900 de mii de pensionari. Este de-a dreptul ridicol să promiţi majorări spectaculoase de pensii, care se vor materializa peste un an, doi sau trei. Pensionarii au acum nevoie de pensii majorate pentru o viaţă cât de cât decentă. Poate că ar trebui izolaţi vreo câteva luni câţiva ,,politruci”, care să fie obligaţi să trăiască dintr-o pensie de 800 sau chiar 1500 de lei. În acest fel, poate ,,vor simţi şi ei pe propria piele” ce înseamnă fiecare leu cheltuit pentru a putea supravieţui în faimoasa şi ,,săraca” economie de piaţă.
Nu-ţi vine să crezi cât de repede uită ,,politrucii” promisiunile din campaniile electorale. Pensionarii se bucură atunci de mult respect, atenţie şi vorbe mieroase pline de...majorări spectaculoase de pensii. Nu degeaba politicienii acordă o atenţie deosebită acestei categorii sociale, pentru că este cea mai disciplinată în ceea ce priveşte prezenţa la vot. Pentru a-şi onora promisiunile electorale, decidenţii ar trebui să gândească un sistem de pensii diferenţiat, iar gestionarea fondului de pensii ar putea fi reformată, reaşezată pe o nouă schemă de plată, care să reducă discrepanţele existente. Pentru atenuarea efortului bugetar, specialiştii în economie ar putea identifica noi soluţii de atragere a unor venituri suplimentare la fondul de pensii. Diminuarea unor alocări bugetare cu nişte procente simbolice ar putea să asigure un confort sporit în vederea creării posibilităţii de a majora pensiile. Chiar şi unii analişti economici susţin că ar trebui identificate noi surse de finanţare pentru majorarea pensiilor.
Dintr-un interviu realizat de Spotmedia.ro reiese că: ,,Niciunde sistemul de pensii nu funcționează fără bani de la bugetul de stat. Sunt țări în care bugetul de stat intervine cu o treime, patronii cu o treime și contribuțiile o treime. Populația îmbătrânește în toată lumea și sistemele care se bazează pe piramide de vârstă nu mai sunt foarte rentabile. Cu alte cuvinte, nesustenabilitatea nu este o chestiune strict românească și nici o descoperire extraordinară. Nici vorbă. Și în toate țările se caută soluții de rezolvare…Sigur că trebuie unele modificări, și în direcția egalizării vârstei de pensionare. Dar a face o lege nouă de la capăt, care să intre în vigoare în 2023, e doar o întârziere ca să se asigure bugetarea altor elemente în perioada aceasta.” Cine însă va fi în măsură să identifice ,,formulele economice” necesare pentru atingerea acestui deziderat de majorare a pensiilor? Vă amintiţi sloganul: ,,Daţi un leu pentru Ateneu”? Poate ar trebui reactualizat cu îndemnul umanitar: ,,Daţi un leu pentru majorarea pensiilor!”.
Dumitru Țimerman
