Zice un politician optimist: ,,…noi avem nevoie de un mare program pentru românii din Diasporă pentru a-i stimula să se reîntoarcă acasă. Nu vor reveni toţi, dar cred că putem face mai mult decât s-a făcut până acum...”. Da, dar pentru definitivarea acestui deziderat ar fi nevoie de reprezentanţi avizaţi ai românilor din Diasporă, care cunosc în mare parte viaţa acestora, dar mai ales barierele de care se lovesc în momentul în care doresc să se întoarcă acasă. Există această tendinţă la noi potrivit căreia oamenii cu idei, realişti şi inteligenţi sunt daţi la o parte, mai ales când scot în evidenţă anumite adevăruri dureroase pentru care propun soluţii viabile. Mai întâi trebuie să ne uităm în ograda de acasă pentru a putea constata ce le oferim românilor, care au acumulat deja un capital în străinătate? De abia atunci vom putea vorbi de elaborarea unui program special destinat românilor pentru a-i determina să se reîntoarcă acasă.
De-a lungul istoriei umanității, o seamă de oameni inteligenți, care nu trăiau în timpul lor din punct de vedere al noilor idei progresiste, au fost uciși fără milă, târâți prin închisori, iar unii marginalizați. A trebuit să treacă o vreme până când ideile lor au fost înțelese, iar ei au fost reabilitați post-mortem. Cu toate că se cunosc aceste fapte reprobabile, totuși în zilele noastre mai avem de-a face cu mentalități menite să anihileze oamenii cu idei și clarviziune inteligentă. Aceștia sunt reduși la tăcere, de multe ori pe criterii politice superficiale, iar ideile lor sunt încarcerate în închisorile: ignoranței, profitorilor, diletanților, filfizonilor, vânzătorilor de țară, traseiștilor politici și, în anumite situații, în cele ale proștilor.
Nu putem să rămânem snobi sau să experimentăm mereu modele și gândiri impuse de cei străini de conștiința națională. Chiar dacă am avut sau avem deschizători de noi viziuni strategice, aceștia au fost sau sunt obturați de altfel de lideri, care au în spate alte comenzi pline de interese ascunse. Nu mai avem lideri puternici! Unii au murit, iar altora li s-a pus „călușul în gură!”. Chiar dacă există... ei sunt terfeliți de tăvălugul psihologic al subestimării și anihilării din spațiul public. Criza de idei, de personalitate, nu poate duce decât la o criză de viziuni strategice, bine fundamentate în economia de piață. Neîncrederea domnește peste tot, iar tărăgănările își fac loc pe nesimțite, cu fiecare an care trece pe lângă noi ca o nălucă. Iată doar câteva realităţi româneşti pentru care unii români nu doresc să se reîntoarcă acasă pentru a se simţi cu adevărat acasă...
Comoditatea de a nu gândi, de a nu ne susține adevărații lideri cu idei, dezinteresați, este înlocuită cu strategiile exploatării fără milă a bogățiilor naturale și a inteligenței celor care s-au resemnat în fața profitorilor. Domniile lor nu s-au gândit niciodată la democrație, dar s-au gândit la veniturile lor ascunse în conturile secrete deschise prin țările occidentale. Oamenii de afaceri români, care mai țin sus steagul ambiției de a susține o afacere în propria lor țară, spun că sunt ,,vânați” de tot felul de concepții financiare polițienești, parcă pentru a-i putea anihila, pentru ca aceștia să nu poată deveni „concurenți de temut” în fața altor investitori, care au în spate peste o mie de ani de capitalism.
Oamenii de afaceri români au băgat de seamă că se pune mare accent la ora actuală pe mijloacele coercitive. În loc să asistăm la o relaxare fiscală și o încurajare a mediului de afaceri românesc, „lațul se strânge tot mai mult” în jurul celor care doresc să mențină o investiție privată, în urma căreia au fost angajați sute sau mii de oameni. Accentul inteligent și strategic ar trebui îndreptat nu împotriva celor care doresc să-și mențină o fabrică sau o afacere în agricultură, în mod cinstit, ci pe noile idei, care ar putea valorifica potențialul bogățiilor naturale, dezvoltarea și încurajarea unor afaceri profitabile pentru România, din exportul care a scăzut alarmant, iar PIB-ul să se formeze din plusvaloarea acestora și nu din sumedenia de amenzi intempestive lipsite de o consiliere prealabilă, care descurajează mediul de afaceri românesc. În alte țări, întreprinzătorii particulari plătesc o taxă anuală, iar veniturile obținute de ei sunt gestionate în mod independent, în funcție de necesități, iar o parte din profituri este reinvestită...spun românii, care „au lucrat afară”...Dacă ar există venituri consistente, ar exista şi consum pe măsură cu încasări mai mari la bugetul consolidat al statului.
Cum să nu avem evaziune fiscală excesivă?! Oare nu din cauza unui sistem fiscal „spoliator”, oamenii sunt determinați în multe situații să se refugieze în zona evaziunii fiscale... pentru a supraviețui...Alții renunță, închid porțile fabricii, vând animalele, renunță la orice idee de afacere și pleacă în „țările dezvoltate”. Nu vă imaginați câtă dezamăgire există în mintea românilor care s-au reîntors acasă, au vrut să investească...dar s-au lovit de rigiditatea unui sistem fiscal şi de birocraţie. De ce nu cercetaţi prin sondaje de opinie gândirea şi viziunea românilor care trăiesc în străinătate şi ar dori să se reîntoarcă acasă? Dezvăluirile vor fi şocante pentru unii ,,politruci” obişnuiţi cu nişte tipare economice conservatoare ale economiei de consum. În Occident se pare că funcţionează formula: ,,Grija pentru om și destinul lui trebuie să constituie interesul principal; Singura modalitate de a nu greși este să nu ai idei noi”-Einstein.
