Am intrat în al 2022 – lea an de după Marele DAR al VENIRII ÎN TRUP al Mântuitorului lumii ... și cu toate că au trecut atâția ani de la acest eveniment biblic și cu toate mijloacele de comunicare interumane pe care le are la dispoziție, omul Mileniului III trăiește o gravă dezrădăcinare de sine și de Dumnezeu.
Au apărut căsătoriile de probă, în care tinerii sunt dispuși să-și unească viețile fără un angajament serios și permanent, parteneriatele civile înter și între sexe, ca alternativă la căsătoria religioasă, aceste realități aducând cu ele și lipsa asumării misiunii procreării, în pofida dorinței primordiale a lui Dumnezeu: „creșteți și înmulțiți-vă; răspândiți-vă pe pământ” (Geneză 9.7.), iar pe an ce trece, numărul divorțurilor ating cote alarmante, numărul persoanelor singure sau a familiilor monoparentale ajungând la cifre fără precedent.
Migrația și dezechilibrele demografice Printre ”cuceririle” evenimentelor din 1989 se numără și libera circulație a persoanelor și mărfurilor în spațiul, european și nu numai, aderarea României la UE de la 1 ianuarie 2007 deschizând calea cetățenilor români de a circula liber în spațiul uniunii. Până aici totul e bine și frumos; românul având posibilitatea să circule, muncească și să trăiască în întreg spațiul european, dar și să aibă acces la produse străine direct în orașul, cartierul sau strada sa.
Problemele au apărut atunci, când mulți dintre concetățeni aleg calea plecării în străinătate la muncă, cu riscul divizării a unui număr foarte mare de familii. Mai dureros este faptul când părinți plecați la muncă își lasă copiii minori ”în grija” bunicilor, mătușilor sau surorilor, întorcându-se acasă de 2-3 ori pe an, lăsând astfel goluri enorme în sufletele propriilor copii.
Astfel, prin dezbinarea familiilor, copiii ajunși adulți evită să-și întemeieze propriile familii, nefiind formați și educați în acest sens, scăzând an de an numărul nou născuților, crescând aproape direct proporțional numărul persoanelor de vârsta a treia.
Europa se confruntă cu o îmbătrânire a propriei populații, concomitent cu migrația altor culturi și civilizații, prolifice din punct de vedere al sporului natural, care-și impun cu tărie ideile și valorile religioase și culturale. S-a ajuns la o incapacitate de a găsi mijloace și canale de comunicare creștine care să fie transmise altor civilizații.
Ne aflăm într-o mare eroare ca oameni și fii ai Lui Dumnezeu dacă ne închipuim că răul se poate rezolva răspunzând prin rău și dacă focul se poate stinge prin foc. De asemenea dăm dovadă de o crasă incultură generalizând efectele răului asupra tuturor membrilor unei comunități, unei etnii, devenind intoleranți și de sorginte fascistă.
Pornografia, flagelul care murdărește ființa umană Conform unui studiu pe care l-am mai publicat de-a lungul vremurilor, 54 la sută dintre bărbaţii creştini americani vizualizează pornografie cel puţin o dată pe lună. Studiul a fost făcut de una dintre cele mai prestigioase agenţii de sondaje de opinie din Statele Unite, „The Barna Group”. Grupul „Barna” e o agenţie creştină de sondaje de opinie care printre altele sondează pulsul creştinilor din diverse ţări, în special din Statele Unite, privind societatea şi moravurile. Şocant este rezultatul studiului şi sondajului de opinie conform căruia 54 la sută dintre bărbaţii creştini americani vizualizează pornografie, doar trei la sută dintre cei intervievaţi declarând că nu vizualizează pornografie defel, şapte la sută dintre bărbaţii creştini americani vizualizând pornografie de mai multe ori pe zi, 12 la sută de cel puţin o dată pe zi, 18 la sută de mai multe ori pe săptămână, 15 la sută de mai multe ori pe lună şi 12 la sută cel puţin o dată pe lună.
Cifre tragice, fără îndoială. De asemenea conform studiului, 15 la sută dintre femeile creştine americane vizualizează şi ele pornografie cel puţin o dată pe lună, pentru ca 65 la sută din bărbaţii şi 30 la sută din femeile care nu se identifică ca fiind creştini vizualizează pornografie, sondajul de opinie fiind făcut la începutul anului şi a implicat 1000 de respondenţi.
Traficul de persoane – comerț cu ființe umane Conform doamnei Sorina Bumbuluţ, psiholog şi vicepreşedintă a Asociaţiei Femeilor Împotriva Violenţei ARTEMIS din Cluj Napoca, două instituţii, „Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie” şi „Institute for War and Peace Reporting” din Londra, Marea Britanie, au început să lucreze pe un proiect regional de investigaţie axat pe subiectul traficului de fiinţe umane în Balcani. C.R.J.I. a coordonat un grup de jurnalişti din şapte ţări balcanice, cu intenţia de a investiga mai ales rădăcinile şi originile fenomenului pentru a oferi o nouă perspectivă asupra traficului de fiinţe umane în regiune.
În noiembrie 2002, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.) estima că aproximativ 200 de mii de femei au căzut victime reţelelor balcanice de trafic, ale căror ramificaţii ajung până în ţările Uniunii Europene." „Suntem şi noi incluşi în aceste date?” Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (O.I.M.) arăta că cei mai importanţi exportatori de carne vie înspre Occident sunt din Moldova, România, Ucraina şi Rusia, urmaţi de Bulgaria, iar România este centrul acestui gen de comerţ în principal din două motive: poziţia sa geografică - care o face o ţară de tranzit şi existenţa unui număr mare de persoane sărace, dispuse să facă aproape orice pentru bani.
“Înseamnă că, cele mai importante rute de trafic pornesc din România?”. „Există una care merge spre nord, către Ungaria, cu ramificaţie spre sud-vest, înspre fosta Iugoslavie şi Albania, apoi peste Marea Adriatică, în Italia; cealaltă, care merge direct înspre sud, prin Bulgaria către Grecia.”
“Cum se derulează recrutarea fetelor?”. “Sunt mai multe metode. Una dintre ele constă în folosirea anunţurilor din ziare unde se promit fie slujbe necalificate, precum cea de chelneriţă, fie căsătorii cu cetăţeni occidentali. După ce fetele sunt ademenite, traficanţii le confiscă paşapoartele apoi le obligă să se prostitueze. Mai rar, dar totuşi unele dintre ele reuşesc să scape, numai că multe sunt în cele din urmă recapturate de către traficanţi sau urmărite şi ameninţate chiar şi în centrele de adăpost.
Pentru obţinerea unei imagini cât mai clare a acestui fenomen, reporteri de la “Institute for War and Peace Reporting“ (I.W.P.R.) din opt ţări balcanice au urmat rutele reţelelor de trafic de persoane, începând din România, spre sudul Bulgariei, continuând cu Grecia, Albania şi apoi întorcându-se spre nord, prin fostele republici iugoslave, vizitând cluburi de noapte, baruri, hoteluri şi bordeluri, stând de vorbă cu fetele implicate, cu traficanţi sau "peşti", dar şi cu autorităţi ori oficialităţi locale...“ a concluzionat doamna Bumbuluț.
Valeriu Ioan
