Comunitatea ucrainenilor din România a sărbătorit de curând ,,Ziua limbii ucrainene”. Evenimentul în sine s-a bucurat de armonia inteligentă a conviețuirii pașnice a tuturor naționalităților din comunitățile noastre sătmărene. Această constatare a reieșit din alocuțiunile și prelegerile rostite de personalitățile prezente la sărbătoarea limbii ucrainene. Diversitatea lingvistică existentă în țările membre ale Uniunii Europene este o dovadă că am pășit într-o lume în care multiculturalitatea a reașezat relațiile interumane interetnice pe un trend debarasat de chingile răutății, urii de rasă, dorinței de expansiune teritorială și egoismului. În aceste sens, ,,România a devenit un adevărat model, care a fost preluat de tot mai multe state europene...”, dar și din alte zone ale lumii. La un moment dat a fost vehiculată ideea potrivit căreia: ,,Toate naționalitățile trebuie să se bucure de drepturi și să-și promoveze limba maternă. Fără limba maternă, fără cultură o națiune nu poate exista. Diversitatea lingvistică și culturală sunt valori, care consolidează relațiile din comunitățile noastre, indiferent de limba vorbită”.
Întotdeauna, de-a lungul istoriei, românii au știut să-și prețuiască oaspeții și niciodată, dar niciodată, nu au purtat războaie în vederea cuceririi unor teritorii străine. Din acest punct de vedere a fost scoasă în evidență și ideea potrivit căreia: ,,Toleranța și dialogul intercultural sunt realități incontestabile în România. Aici trăim în comunități multilingvistice și culturale, motiv pentru care am învățat să fim toleranți. Am făcut tot ce a fost și este posibil pentru ca ucrainenii să se simtă ca acasă în România. Istoria este o poveste frumoasă, dacă este și adevărată...”. Ucrainenii sătmăreni au reușit prin manifestările lor culturale să construiască punți de legătură trainice între naționalitățile conlocuitoare, iar mândria de a fi cetățean român de origine ucraineană a fost respectată cu sfințenie. Prin intermediul limbii materne, fiecare dintre ,,trăitorii” de pe aceste meleaguri ale Sătmarului și implicit din toate comunitățile de ucraineni din România, au fost deschise ferestrele generozității în vederea cunoașterii culturale a poporului ucrainean.
Prin intermediul manifestărilor dedicate ,,Zilei cămășii ucrainene”, mesajul principal s-a materializat în cuvintele: ,, Cămașa tradițională ucraineană a fost, este și va fi în permanență valoarea identitară a poporului ucrainean”. Aceleași semnificații le regăsim și în ceea ce privește portul, obiceiurile și tradițiile ,,naționalităților conlocuitoare”. Comemorările anuale dedicate poetului național Taras Șevcenko, ne reactualizează în fiecare an ideea că prin intermediul poeziei și artei plastice pot fi ,,creionate” și imaginate valorile spirituale, identitare ale fiecărui popor. Poetul romantic și pictorul Taras Șevcenko a făcut parte din clasa iobagilor, ceea ce i-a conferit posibilitatea de a fi aproape de durerile și ororile la care a fost supus poporul ucrainean în timpul Imperiului țarist. Prin intermediul operelor sale a reușit să radiografieze personalitatea poporului ucrainean pentru a ne dezvălui valorile și suferințele sale dramatice premergătoare definitivării independenței naționale.
Campania ,,Uniți contra urii”, inițiată de reprezentanții ucrainenilor, despre care s-a vorbit de ,,Ziua limbii ucrainene”, a avut și are menirea ,,de a lua o atitudine vehementă împotriva ideilor generatoare de ură rasială”. Mesajul acestei campanii antirasiale s-a dorit a fi și o modalitate eficientă de a sensibiliza părinții, care în familiile lor ar trebui să le dăruiască odraslelor o educație aleasă, principială, pentru ca niciodată să nu mai existe conflicte interetnice dramatice în comunitățile noastre. Un demnitar sătmărean a spus la un moment dat că: ,,Trebuie să spargem zidul urii dintre noi, să fim mai buni față de semenii noștri, pentru ca fiecare să se simtă acasă în orașul, satul, pe ulița sau în cartierul în care locuiește fiecare familie…”.
Bunul Dumnezeu ne-a hărăzit să trăim pe aceste meleaguri mai multe naționalități, iar ucrainenii au demonstrat prin atitudinile lor culturale inteligente că multiculturalitatea este extrem de benefică pentru comunitățile noastre. Suntem în mileniul trei, iar foarte mulți pacifiști, patrioți și oameni de cultură nu doresc altceva decât să fie respectate cele trei dimensiuni ale conviețuirii pașnice indiferent de țara în care trăiește fiecare: limba maternă, cultura și personalitățile marcante ale unui popor. Schimburile culturale între generații, dar și angrenarea în aceste demersuri educative a tinerilor au menirea de a reconfigura relațiile interumane prin cunoașterea profundă a fiecărui popor. ,,Istoria este o poveste frumoasă, dacă este și adevărată...”.
Dumitru Țimerman
