Este de-a dreptul incredibil și incalificabil ce s-a întâmplat recent în Parlamentul României. Cui folosesc disputele politice tensionate, deșănțate și lipsite de consistența interesului național, care creează confuzie în mintea românilor? Prin violență verbală se pot soluționa marile probleme specifice economiei noaste de piață? România se confruntă cu atâtea și-atâtea probleme de ordin social și economic, iar unii se luptă pentru interesul personal sau al unor grupuri ,,misterioase”... Prostia și interesele meschine sunt pentru anumite persoane coordonatele esențiale ale existenței lor în spațiul public. Culmea inepției se materializează în voința acestor oameni de a dărâma bruma de stabilitate politică și socială din România. Prin manifestările lor publice: arogante, grosolane și defăimătoare reușesc să creeze resorturile psihologice menite să înlănțuie adevăratele personalități ale națiunii. Intimidarea și frica se instaurează în mințile oamenilor, iar spiritul de autoconservare își face loc pe nesimțite în vederea prevenirii unui eventual pericol. Astfel, încet, încet, dar sigur, devenim sclavii unor idei legiferate, emise de un grup restrâns de oameni, care are o misiune cu un scop bine definit în strategia depersonalizării și destabilizării liniștii publice.
Tensiunile politice românești sunt alimentate de tot felul de speculații politice, abordate sub diferite forme, fie prin intermediul presei, fie prin intermediul celor care pactizează cu anumite comenzi și presiuni politice extraguvernamentale. Nu-i liniște și pace în țărișoara noastră, pe tărâmul politicii, iar această stare de tensiune se regăsește și în fluctuațiile valutare și bancare. E greu să guvernezi sub diferite amenințări și ultimatumuri „servite cu sânge rece” politicienilor implicați în luarea unor decizii urgente pentru reglementarea unor situații de criză. Mulți dintre aleșii noștri se pare că au grijă de perspectivele lor politice. Nu vor să conlucreze în armonie cu toți cei care au primit voturile de încredere ale populației. Nu se poate ajunge la un „consens politic” cu rezultate pozitive în domeniul economic și social, dacă unii se ocupă de propria lor imagine în spațiul public prin intimidare și amenințări „puerile”.
Oportuniștii politici folosesc tot felul de mercenari, care au menirea de a găsi „nod în papură” liderilor politici români puternici. Pentru ca toată lumea să înțeleagă ce înseamnă cuvântul „oportunist”, am apelat la Dicționarul Explicativ al Limbii Române, care ne oferă următoarea explicație: „Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale”. Ce-i drept, am asistat la diverse confruntări politice sau dezbateri în Parlamentul României, în care oportuniștii, reprezentanți ai unor partide politice, au votat contra unor propuneri legislative pertinente, pentru că aveau, probabil, cu totul și cu totul alte interese. În alte cazuri, votul negativ a fost dat de oportuniști pentru a contracara un posibil succes, în fața țării, a unor formațiuni politice. Se spune că, în foarte multe situații, oportuniștii n-au mai ținut cont de problemele reale ale cetățenilor, numai de dragul unei opoziții răutăcioase.
Percepția oamenilor de rând este de multe ori obiectivă. În urma discuțiilor politice intens mediatizate, spoite cu „glazură” de senzațional, oamenii presupun, cu amărăciune, că liderii politici „incomozi”, pentru oportuniști, sunt dați „elegant” la o parte de pe scena politicii românești. Adică, liderii politici cu personalitate și cu o pregătire profesională adecvată au devenit sau devin „dușmanii” oportuniștilor. Acești lideri încearcă să le dejoace oportuniștilor planurile mârșave finanțate, după cum se spune, din fonduri numai de ei știute. Poate că ar trebui amendate anumite legi, iar acești oportuniști și șefii „mercenarilor”, care îi discreditează pe liderii politici cinstiți din România să fie „temperați” prin hotărâri judecătorești definitive. Alții au chef și timp de gâlceavă, de scandal mediatic, în loc ,,să-și pună la lucru mintea” și buna credință pentru a găsi soluții în vederea prosperității acestei țări. Din alt punct de vedere, un român de bună credință spunea că străinătatea e cu „ochii pe noi”. Ce să zică oamenii de afaceri din străinătate despre „războaiele politice și circurile mediatice” din țara noastră? Instabilitatea politică, fiscală și legislativă îi demoralizează și nu se mai încumetă să demareze parteneriate sau să facă investiții în România.
Oare n-ar fi bine ca în anumite situații „să ne spălăm rufele în familie” că, de, este „de lucru pentru toată lumea”, indiferent de tentantele „culori politice” și de gustul dulce al PUTERII? În ultima perioadă de timp, pe scena politică românească s-au cocoțat câțiva pseudopoliticieni, care „croncănesc” la fel ca niște corbi în timpul celor mai geroase ierni. Pentru ca să dea dovadă de „înalt patriotism”, aceste personaje de basm politic ies la tribună și dau drumul la „robinetul” logoreic, fără niciun fel de înțeles, pentru a semăna panică printre liderii partidelor politice și simpatizații acestora. Culmea e că aceste „gaițe” reprezintă partide istorice, altădată respectate de către cetățenii acestei țări. Prin „intervențiile” lor demagogice nu fac altceva decât să aducă deservicii lipsite de inteligență imaginii partidelor respective. Toate aceste discursuri politice ieftine ,,incendiare” uneori se ascund sub „ciuperca” impresiei că receptorii vor fi contaminați cu ideile lor demolatoare.
Dumitru Ţimerman
