Lipsa dialogului politic... “naşte monştri”

Duelurile politice agresive continuă să tensioneze viaţa socială şi politică. Asistăm la discuţii contradictorii pe marginea Programului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), care pun sub semnul incertitudinii actuala coaliţie de guvernare. Replicile nu se situează în sfera ideilor, ele sunt îndreptate împotriva unor personalităţi sau partide politice. Afirmaţiile politice acuzatoare, de exemplu cele legate de majorarea pensiilor, nu sunt suficient de bine argumentate, ceea ce creează confuzie în mintea românilor, care urmăresc confruntările politice, ,,incitante” uneori, lansate în spaţiul public. Oponenţii ideii de a majora pensiile în procente consistente nu argumentează în niciun fel imposibilitatea de a face acest demers, dar nici nu prezintă soluţii necesare pentru suplimentarea fondurilor la bugetul de stat. Este mai confortabil pentru unii politicieni să se rezume la nişte acuzaţii nefondate îmbrobodite cu tot felul de adjective defăimătoare. Observaţiile provocatoare, care brăzdează nemilos tărâmul coaliţei de guvernare, nu fac altceva decât să tensioneze relaţiile cordiale politice: ”Subminarea guvernării din interior este un joc extrem de periculos, iar „renegocierea” acum a PNRR este la fel de ”reală” după cum a fost şi creşterea pensiilor cu 40% - o altă minciună nedemnă prin care s-a încercat păcălirea pensionarilor din România.” Unde sunt concluziile realiste pozitive, pe care ar fi trebuit să le afle populaţia, rezultate în urma unui dialog politic constructiv, inteligent şi echilibrat ? De ce trebuie să fim ,,obligaţi” indirect să asistăm mereu la nişte provocări politice pline de prejudecăţi şi speculaţii de subestimare a colegilor din coaliţie ? Dorinţa de majorare a pensiilor este realistă deoarece se afirmă, mult prea des, că acestea sunt foarte mici în comparaţie cu acelea din alte ţări europene şi nicidecum nu se doreşte prin intermediul ei ,,escrocarea pensionarilor”. Lipsa dialogului politic ,,naşte monştri”, care aruncă în spaţiul public tot felul ,,săgeţi” nimicitoare menite probabil să le asigure unora un credit electoral confortabil. Din nefericire, niciun astfel de ,,monstru” politic nu iese ,,în faţa poporului” cu informaţii concrete, care să demonstreze faptul că majorarea pensiilor în procente mai mari nu este sau dacă-i posibilă la ora actuală. Plasarea în spaţiul public a unor afirmaţii denigratoare, adresate colegilor din coaliţia de guvernare, este înjositoare şi lipsită de maturitate politică. În interiorul Coaliţiei ar trebui dezbătute ,,cu uşile închise” nemulţumirile, observaţiile de acest gen sau altele, care se referă la ,,celebrul” PNRR. În urma unor discuţii detaliate, consolidate de prezenţa unor specialişti, s-ar putea găsi soluţii optime finale, fie ele şi de compromis, care ulterior ar trebui date publicităţii. Afirmaţiile sterile ,,propagate” în spaţiul public sunt lipsite de cele mai simple reguli ale dialogului politic conciliant. Acesta este oare ,,dialogul politic modern”, care se desfăşoară prin intermediul presei în spaţiul public sau cel care ar fi necesar să se deruleze ,,faţă-n faţă” între reprezentanţii coaliţiei de guvernare? Citim ziarul de azi şi aşteptăm ziarul de mâine, ca să aflăm ce replici dau acuzaţiilor reprezentanţii partidelor vizate din Coaliţie? Din păcate, aşa funcţioneză democraţia în capul unor ,,personaje ciudate”, care au ,,aterizat” peste noapte în lumea politicii româneşti? Dialogul politic inteligent al Normalităţii este terfelit şi ignorat din cauza: infatuării, orgoliului personal, vedetismului, poziţiei sociale, averii şi chiar a ,,banului din ladă”. Depersonalizarea politică, datorată lipsei de comunicare şi de respect faţă de mesajul transmis pentru analiză, se finalizează cu adevărate supărări transformate în comentarii nerealiste dramatice. Avem şi oameni generoşi, altruişti, care s-au încumetat, au avut curajul să-şi expună un punct de vedere, dar s-au ales cu dezamăgiri greu de suportat. Am avut ocazia să stau de vorbă cu astfel de oameni, care au ajuns la concluzia că e mai bine să rămână în „pătrăţica lor”, ca nişte roboţei, să-şi finalizeze partea dintr-o lucrare şi „nimic mai mult”. Aceşti oameni nu mai coboară „în arena vieţii” pentru a ,,lupta în echipă”, pentru un ideal sau un deziderat strategic, care să ducă la dezvoltarea unui segment al societăţii în care trăiesc. Aceşti oameni sunt dezamăgiţi şi stau retraşi în „celula” lor, fără entuziasm şi perspectivă. În contextul actual al frământărilor politice iritante, lipsite de dialoguri politice profesionale, sunt extrem de actuale câteva constatări pe care le-am selectat dintr-un articol publicat în ziarul TIMPUL, la 1 aprilie 1881, de Mihai Eminescu:,,…Să se moralizeze mai întâi (cei care ne conduc), să-nveţe carte, să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şi munca pentru ea însăşi, să devie sinceri, oneşti, cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia şi istericalele fanariote, şi atunci vor putea fi români adevăraţi. Pân-atunci ne e scârbă de ei, ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, al unei rase oneste şi iubitoare de adevăr, care-a putut fi amăgită, un moment, de asemenea panglicari, căci şi omul cel mai cuminte poate fi amăgit o dată.”