Într-o vreme din istoria palpitantă și sângeroasă a României, fiii satelor au fost nevoiți să ia calea înstrăinării lor datorită industrializării țării. Mulți dintre cei plecați la oraș au lăsat plugul în brazdă pe mâna bunicilor și a părinților sau a fraților, care au dorit să rămână acasă. Dezrădăcinarea lor n-a fost dureroasă, într-o primă fază, pentru că mulți dintre fiii de țărani au ajuns meseriași buni, intelectuali, au primit o locuință și un salariu atractiv. Mirajul marilor orașe i-a captivat, i-a fascinat și încet-încet au uitat de liniștea satului de altădată. În momentele de cumpănă, foarte mulți dintre cei plecați se mai întorc și astăzi la casa părintească, unde au rămas doar lanțurile grele și lacătele ruginite. Amintirile iscă lacrimi pe-obrajii celor care-au mai apucat să guste din bucuriile vetrei strămoșești.
După această perioadă de industrializare a țării, nepoții și strănepoții fiilor de țărani au urmat calea autoexilului. Distrugerea industriei românești, de către „concurența care nu tace, nu doarme și nu iartă”, a eliminat locurile de muncă și implicit veniturile consistente ale familiei. De astă dată, fiii și nepoții neamului acesta românesc, indiferent de limba vorbită, au fost nevoiți să plece în străinătate, după cum bine știm, atrași de locurile de muncă bine plătite. Astfel, de vreo 30 de ani încoace, familiile dezbinate s-au confruntat cu diverse drame. De fapt, am asistat până acum la o viață dulce-amară. Dulce, pentru că mulți dezrădăcinați s-au întors acasă cu bani, și-au construit o casă, și-au cumpărat o mașină, iar unii și-au îndeplinit cele mai neașteptate vise, respectiv proiecte. Amară, deoarece foarte mulți părinți au rămas singuri la bătrânețe, cu nepoții despărțiți de familie, foarte multe căsnicii s-au destrămat, iar alți frați de-ai noștri nu s-au mai reîntors nici până astăzi acasă.
Dacă după cel de-al Doilea Război Mondial am asistat la această dezrădăcinare a oamenilor de la sate, iar după Revoluția din Decembrie '89, am remarcat faptul că locuitorii de la orașe au plecat în cele străinătăți. De fapt, au plecat cei mai buni meseriași, care n-au mai suportat umilința de a lucra pentru un salariu de mizerie. De curând, am întâlnit un întreprinzător particular de prin părțile noastre, care a avut curajul să devină investitor autohton, extrem de nemulțumit pentru faptul că nu găsește suficienți meseriași pentru a-și susține afacerea. Mai mult de-atât, cei care trec pe la firma lui, găsesc „nod în papură, din te miri ce” pentru a-l discredita și descuraja în ceea ce privește investițiile pe care le-a făcut în propria lui țară. Nu e cale de mijloc, concurența, vorba vine, spunea dumnealui, caută tot felul de motive, de multe ori puerile, pentru a-l putea sancționa, prin intermediul unor „brațe prelungite”, cu scopul de a-l determina să renunțe la afacerea lui autohtonă. În loc să fie încurajați astfel de oameni întreprinzători, care „dau Cezarului ce e al Cezarului”, ei sunt persiflați și amenințați în propria lor țară. Auzim tot mai des expresia: „Dacă eram mai tânăr plecam din țara asta!”. Nu pentru că oamenii nu-și iubesc țara, dar există printre noi frați de-ai noștri, trădători de neam și țară, care reușesc să le facă viața aproape imposibilă unor întreprinzători români, care dau în fiecare lună de lucru și salariu la câteva mii de oameni. Oare, dacă vor închide afacerea lor, unde vor merge la lucru cele câteva mii de oameni, la care se adaugă și membrii familiilor lor?
Am pierdut de-a lungul vremii foarte mulți frați de-ai noștri, profesioniști, oameni cu conștiința șlefuită, iar acum dorim să-i dezrădăcinăm și pe cei care au rămas cu ambiția în suflet de a dezvolta o afacere acasă. Oare nu trebuie armonizată viața mediului de afaceri din România? Concurența loială și condițiile necesare adecvate, echitabile, în ceea ce privește investițiile private, vor putea da o șansă de supraviețuire oamenilor de afaceri români, cinstiți, loiali și patrioți. Drămuirea libertății rezidă din voința noastră, șlefuită de valorile morale și frica de Dumnezeu. „Nu pui temelia libertății atunci când îi împuști pe cei ce gândesc altfel decât tine” – spunea Antoine de Saint Exupery. Adevărurile despre libertate sunt multiple, dar în același timp și comentariile revoltătoare, adresate ei, care se regăsesc și în comportamentul uman. Un adevăr este sigur, spune AlvinToffler: „Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu știe să înțeleagă”.
Dumitru Țimerman
