În mod surprinzător, în lumea aceasta plină de tot felul de crize, la Colegiul Naţional MIHAI EMINESCU din Satu Mare este implementat un proiect naţional generos, care poartă denumirea de ,,Şcoala încrederii”. Cine ar fi crezut că dascălii noştri sătmăreni au astfel de preocupări profunde menite să ofere elevilor o perspectivă nouă în relaţia elev-profesor. Ideile iniţiale ale profesorilor s-au unit ulterior ,,în mod fericit” cu acelea venite din partea elevilor. Ideile noi au consolidat acest proiect, care parcă ,,se doreşte a fi un imbold” pentru accelerarea definitivării reformei învăţământului românesc. Consilierea elevilor de către profesori este extrem de importantă pentru ca încrederea acestora să se materializeze în confesiuni şcolare de ţinută, pentru dezvoltarea personalităţii lor. În economia de piaţă avem nevoie de tineri dinamici, nu de nişte ,,roboţei”, care să redea conţinutul unor comentarii dăruite de profesori, capabili să găsească interpretări şi soluţii la marile provocări specifice democraţiei. Încă din şcoală, elevii trebuie să-şi dezvolte deprinderile intelectuale atât de necesare pentru luarea unor decizii în viaţa reală după absolvirea învăţământului gimnazial şi liceal.
Meritul profesorilor implicaţi în acest proiect de modernizare şi descătuşare a comunicării din şcoli este incontestabil. Arta de a-i consilia pe elevi prin metode profesioniste dispersează anumite bariere anacronice, care s-au interpus în mod nefericit între profesori şi elevi. Această comunicare descongestionată de ideea că profesorul trebuie ,,să fie extrem de exigent”, a deschis în minţile elevilor, prin intermediul proiectului ,,Şcoala încrederii”, libertatea de exprimare necondiţionată de rigiditatea statutului de profesor din vremurile de altădată. Elevii au căpătat încrederea de a-şi expune ideile, observaţiile şi soluţiile pe care le întrevăd din perspectiva şcolară, dar şi personală.
O altă componentă a acestui ,,proiect reformator” ţinteşte în viitor realizarea unor modificări substanţiale, dar mai ales armonizarea programei de învăţământ cu realităţile democratice. Un învăţământ modern, cu o programă şcolară mai relaxată cu accent pe îngemănarea teoriei cu provocările din viaţa activă, ar oferi posibilităţi în plus profesorilor pentru a putea adapta lecţiile la trăirile efective ale elevilor, care de multe ori nu găsesc răspuns la marile probleme specifice adolescenţei. Încă din şcoală elevii trebuie să cunoască toate ,,formulele” necesare pentru ca după absolvire să fie capabili să-şi rezolve singuri, în mod eficient, ,,examenele vieţii”. A trecut vremea când elevii îşi învăţau lecţiile aproapte pe de rost, iar diriguitorii vremurilor de tristă amintire gândeau în locul lor. ,,Şcoala încrederii”- iată un proiect care din alte perspective îşi propune să alunge frica din şcoli, iar pe de altă parte creează noi relaţii interpersonale profesionale, inteligente, descătuşate de prejudecăţile dintre elevi şi profesori.
În Europa se vorbeşte tot mai mult despre învăţământul finlandez, care pune mare accent pe libertatea de gândire şi analiză comparată a elevilor. Stimularea muncii în echipă şi respectul elevilor de către profesori sunt ,,valori fundamentale”, care accentuează dezvoltarea încrederii elevilor în profesori. Frecventarea cursurilor şcolare primare, gimnaziale şi liceale trebuie să devină extrem de importantă pentru echilibrul interior al elevilor. Din unele studii reiese faptul că mulţi elevi ,,merg la şcoală cu frica-n sân”, iar profesorii sunt stresaţi deoarece trebuie să parcurgă ,,în ritm alert” programa încărcată specifică pregătirii şcolare. Elevii nu au timp suficient pentru a fixa anumite concepte sau metode de aplicare a unor formule, iar profesorii nu au timp să detalieze, să explice pe îndelete anumite pasaje complexe specifice fiecărei materii în parte. Nu mai vorbim de limbajele elevate din unele manuale şcolare, care depăşesc cu mult graniţele învăţământului gimnazial sau liceal. Unii elevi sunt inhibaţi, speriaţi şi nici nu mai curajul să pună întrebări suplimentare profesorilor preocupaţi de parcurgerea ,,în timp util” a programei şcolare.
Am întâlnit elevi foarte buni la învăţătură, care erau revoltaţi, ,,fie vorba între noi”, pentru că nu sunt lăsaţi să interpreteze în viziunea lor anumite lecţii... Primesc de la şcoală, cică pentru bacalaureat, tot felul de texte scrise într-un limbaj universitar, iar elevii le învaţă pe de rost. Consultă dicţionarul pentru a înţelege cuvintele elevate, dar sensurile explicaţiilor îi derutează şi nici nu au pe cine să întrebe acasă ori prin telefon despre anumite comentarii ermetice. Cred că proiectul ,,Şcoala încrederii” ar trebui implementat în toate şcolile, liceele şi Colegiile naţionale pentru a schimba din temelii conservatorismul rigid din învăţământul românesc.
Celebrul pedagog elveţian Johann Heinrich Pestalozzi, unul dintre cei mai apreciaţi reformatori ai învăţământului educaţional din lume, a scris printre altele: ,,Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile; Între a şti şi a face este o deosebire ca de la cer la pământ. Cel care îşi face treaba numai cu a şti, acela trebuie să fie atent ca nu cumva să uite a face…”
Dumitru Țimerman
