Primpretor, judecător, deputat, președinte al Partidului Național Român, al Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și al parlamentului provizoriu al Transilvaniei, gospodar desăvârșit și mare mecenat, George Pop de Băsești se înscrie la loc de cinste în rândul marilor patrioți care au militat pentru emanciparea românilor ardeleni.
S-a născut în data de 1 august 1835, în Băseşti, localitate care a aparținut județului Sălaj, până la raionarea de tip sovietic din anul 1950. Era fiul lui Petru Pop de Băseşti şi al Susanei Pop de Turţ. Ambii părinţi erau descendenţi ai unor mici nobili, care au primit aceste titluri în secolul al XVII-lea.
A urmat cursurile gimnaziale la Baia Mare și la Liceul Premonstratens din Oradea, iar apoi a studiat științele juridice la Academia de Drept din Oradea. În anul 1860, după absolvirea studiilor, și-a început cariera mai întâi ca funcționar municipal la Oradea, iar apoi ca funcționar comitatens.
În 1872 a fost ales deputat în Parlamentul Ungariei din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta. La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național. În urma acestei propuneri s-a convocat, la 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.
În perioada 1892-1894 a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Urmașul său la conducerea PNR a fost Iuliu Maniu.
George Pop de Băsești și-a donat întreaga sa avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului „cu acel scop și acel mandat ca, din această avere, să se înființeze spre mărirea Atotputernicului Dumnezeu și în favorul dezvoltării culturale a poporului român o fundație perpetuă și neschimbată”, iar „scopul fundației va fi promovarea culturii poporului românesc”.
Pe terenul donat de George Pop de Băsești Bisericii Române Unite cu Roma a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băsești, cu hramul “Sfântul Gheorghe”, sfințită în anul 2005.
Dintr-un text apărut la Biblioteca Județeană Satu Mare – Secția „Colecții Speciale” aflăm că noi, sătmărenii, ne putem mândri cu faptul că mama sa, Susana Pop de Turț, era coborâtoare dintr-o familie nobiliară românească din părțile Oașului. Poate și de aici a căpătat atâta vigoare și entuziasm cel care a fost și un învățător al poporului. I-a învățat pe cei din jur să facă agricultură, să nu facă risipă. I-a învățat patriotismul.
Aproape i-a fost mulți ani de zile, protopopul Antoniu Băliban (născut la Unimăt), secretarul său. Apoi, corespondența cu dr. Vasile Lucaciu arată armonia de gândire și făptuire românească la doi ardeleni aleși.
Vremurile nu au permis întotdeauna ca nația să-i fie recunoscătoare acestuia. Acum, însă, prin grija edililor din Băsești, Casa memorială ne invită să vizităm „un capitol de istorie românească”.
