Globe-trotter-ul Josef Suilen pășește pentru prima oară pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

Poate că mă trageți de urechi pentru termenul globe-trotter asociat de numele dirijorului olandez Josef Suilen. Chiar dacă a înconjurat planeta de mai multe ori nu a făcut-o per pedes dar, vă asigur eu, pe toate scenele a urcat și a coborât pe propriile picioare. Cum altfel aș fi putut denumi succint un om a cărui stare de neliniște se transformă și performează doar atunci când descoperă o lume nouă, o cultură nouă, un buchet de artiști noi și un public nou? Precis că melomanii sătmăreni știu că Josef Suilen a mai fost la Satu Mare și era cât pe ce să dirijeze în capodopera de artă denumită Sala Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare. Doar pandemia a făcut ca acest lucru să nu se întâmple în martie 2020. Josef Suilen, 66 de ani, este un dirijor olandez care lucrează cu orchestre din întreaga lume. Este considerat a fi un dirijor cu un extrem simț de a capacita o orchestră, de a imprima simțurile sale și de a transpune în muzica emanată de bagheta sa o trăire deosebită. Este o forță puternică pe scena actuală a muzicii clasice. Datorită interesului și experiențelor sale în diferite stiluri muzicale (jazz, pop și bineînțeles muzica clasică occidentală), orchestrele, soliștii și publicul din întreaga lume l-au lăudat pentru originalitatea și interpretările sale entuziaste. Suilen a studiat dirijat de orchestră și clarinet la Conservatoarele din Maastricht și Amsterdam, absolvind „Summa Cum Laude”. În acei ani a avut lecții cu Bernard Haitink, Carlos Kleiber și Frans Brüggen. După studii s-a dedicat lucrului cu orchestre simfonice și de suflat din Țările de Jos, Belgia și Germania. A făcut numeroase turnee în acei ani. Pentru Joop van den Ende și Stage Entertainment a dirijat muzicalul larg apreciat „Les Miserables” la „Nieuwe Luxor Theatre” din Rotterdam și „Koninklijk Theatre Carré” din Amsterdam. În jurul anului 2010, Josef și-a dedicat lucrările orchestrelor simfonice și companiilor de operă din întreaga lume. De atunci a lucrat cu mai multe orchestre, printre altele: Orchestra de cameră din Mumbai din India, Orchestra de stat din Istanbul din Turcia, Orchestra simfonică din Guangxi din China și Tomsk, Samara, Murmansk în Rusia. În zilele noastre, Josef continuă să emoționeze publicul care lucrează cu orchestre simfonice și companii de operă din întreaga lume. În acest an a început un turneu de trei concerte în România. După ce pe 17 februarie a ridicat sala „Patria” în picioare la Brașov, dorește să facă același lucru cu noi, joi 31 martie, de la ora 18,30 (abonamentul cu nr. 35), în sala Filarmonicii Dinu Lipatti. De aici va poposi în Regat, mai precis la Pitești, joi 28 aprilie. Ne va impresiona împreună cu artiștii sătmăreni, șefi de partidă pe instrumentele preferate, Tussai Lizu - flaut și Incze Robert (clarinet) cu „Arii și dansuri antice - suita a treia - Siciliana” a lui Ottorino Respighi, „Simfonia concertantă pentru flaut și clarinet în Si Bemol Major” a lui Franz Danzi și bineînțeles Mozart cu „Simfonia nr. 33 în Si Bemol Major” Ottorino Respighi S-a născut în secolul XIX și a murit în secolul XX la vârsta de aproape 57 de ani. A fost un violonist, compozitor și muzicolog italian, binecunoscut pentru trilogia lui de poeme simfonice: Fântânile Romei (1916), Pinii din Roma (1924) și Serbările romane (1928). Interesul său muzical pentru muzica din secolele XVI, XVII și XVIII l-a determinat să compună piese pe baza muzicii din aceste perioade. De asemenea, el a scris mai multe opere, cea mai cunoscută fiind La fiamma. Familia Respighi era o familie de muzicieni. Giuseppe Respighi era profesor de pian; el l-a inițiat pe fiul său pe drumul muzicii și l-a învățat bazele interpretării la pian și la vioară încă de la o vârstă fragedă. Nu după mult timp de când a început să învețe să cânte la vioară, Ottorino Respighi a renunțat subit din cauza faptului că profesorul lui l-a lovit peste mână cu o riglă, atunci când a cântat un pasaj greșit. El a reluat lecțiile câteva săptămâni mai târziu, cu un profesor mai răbdător. Abilitățile sale la pian aveau inițial un nivel scăzut. Tatăl lui l-a surprins odată, când a ajuns acasă interpretând Studiile simfonice ale lui Robert Schumann, Ottorino învățând această piesă muzicală în secret. Respighi a studiat la Gimnasio Guinizelli timp de 2 ani, iar în 1892, s-a înscris la Liceo Musicale unde a studiat vioara și viola cu Federico Sarti timp de 7 ani. Printre primele compoziții completate și datate au fost Piccola Ouverture și Preludio pentru orchestră. Timp de 4 ani, Respighi a luat lecții de compoziție cu Giuseppe Martucci și de istorie a muzicii cu Luigi Torchi. A primit o diplomă pentru vioară în 1899 și și-a terminat studiile în anul 1901 cu grad avansat în compoziție. În acea vreme, a studiat cu mare interes și unele limbi străine, având o colecție impresionantă de atlase și dicționare. După o perioadă petrecută în Rusia (despre care nu vreau să vorbesc) și Germania în 1902, Respighi s-a întors la Bologna cu scopul de a-și continua studiile de compoziție, studii care i-au adus o a doua diplomă. Din 1903 până în 1908, principala lui activitate a fost de prim violonist în „Mugellini Quintet”, fondat de compozitorul Bruno Mugellini. În 1909, a doua operă a lui Respighi Semirâma a avut un debutul și un succes considerabil. Cu toate acestea, el a adormit în timpul banchetului de după premieră, din cauza epuizării pricinuite de scrierea părților orchestrale; perioadele sale inconsistente de somn ar fi putut fi însă cauzate și de narcolepsie. Ottorino Respighi a continuat să compună până în ianuarie 1936, când sănătatea lui s-a deteriorat. El a decedat din cauza intoxicațiilor sangvine cauzate de trei transfuzii de sânge. A murit avându-i aproape pe prieteni și pe soția sa. După un an de la înmormântare, rămășițele lui au fost mutate la Bologna. Pe monumentul său funerar este înscris doar numele; datele nașterii și ale morții lipsesc, motiv pentru care nici eu nu vi le-am desvăluit.

Mormântul lui Respighi la Certosa di Bologna, Italia

Gruiţă Ienăşoiu