”Bună … Șapte lei vă rog!” Privesc uimit chipul voit comercial al domnișoarei vânzătoare, probabil proaspătă absolventă de liceu … probabil plictisită de a-și mai saluta clienții cu învechitele formule: ”bună dimineața”, ”bună ziua” sau ”bună seara”.
Mă simt cîntărit, folosit, negociat, ... și-mi aduc aminte de interpelarea pe care câțiva ”băieți dăștepți” mi-au făcut-o odată într-un târg din România. ”Hei cel de acolo! Cât ceri? Avem marfă super, bună și ieftină. Prospături la juma’ de preț … blonde, brunete … cum dorești … înalte, scunde. Crede-mă e sub prețul pieții”.
Care piață? Și de unde ar fi știut ”domnii din obor” ce anume doresc? Oare erau așa de buni cunoscători și cititori de conștiințe și gânduri? Or fi învățat de la careva ”din famelie” cum să - și captureze potențialii clienți?
Dar ce este conștiința? Profesorul meu de Teologie Morală ne explica că, conștiința este acel dat și primit, care: ”Face apel la cunoaştere ca parte integrantă a moralităţii personale. Ca să existe o experienţă morală este nevoie „să se ştie” că o anume decizie cauzează acea acţiune precisă. Nimeni nu-şi permite să învinuiască un bolnav de Alzeimer care înfăptuieşte un gest nechibzuit. El nu înfăptuieşte un act moral, ci un gest pe care nu l-a hotărât”. (Pr. Prof. Conf. Univ. Dr. Mihai Tegzeș)
Oare domnișoara vânzătoare și ”peștii” de mai sus au avut conștiința propriilor fapte? Au conștientizat momentul pe care-l trăiesc … și ce vând? Și-au dat seama oare că propriile cuvinte vor fi acelea care îi vor cumpăra ... și mai târziu vinde?
Despre vorbe și VORBE ”Știi … de fapt formula „bună” derivă din salutul englezesc „HELLO”, preluat abuziv de o parte dintre noi din filmografia comercială ieftină, produsă și livrată la kilogram în ”spatele ușilor închise” pentru a fabrica societatea perfectă de consum, semi / sau sfertdoctă, care să cumpere orice se dă pe piață”, îmi explica odată o colegă profesoară de limba engleză. Dacă am face o hermeneutică (metodă folosită în vederea interpretării textelor, dar în acelaşi timp şi în teoria cunoaşterii istorice) a cuvântului ”HELLO” folosit în statele unde se vorbește limba engleză, am putea constata că el este folosit, atât ca și salut între prieteni, cât și ca formulă de politețe între persoane de rang, vârstă și interese diferite; în timp ce ”masacrarea și sacrificarea” formulelor lingvistice românești ... tradiționale și explicite, prin fel și fel de ”infecții literare” ... folosite sub un așa zis principiu al ”libertății de dialog”, nu pot duce decât la o dictatură a inculturii în defavoarea bunului simț și adevăratei libertăți a spiritului uman. Dar ce este LIBERTATEA? Pentru a răspunde la întrebare, voi apela iarăși la Teologia Morală. MORALA se caracterizează prin prezenţa libertăţii.
”Libertatea nu înseamnă a acţiona după propria voinţă, ci a face ceea ce vrei ştiind pentru ce îl vrei şi alegând să faci acel lucru, răspunzând consecinţelor care derivă”. (Pr. Prof. Conf. Univ. Dr. Mihai Tegzeș)
Ce ne facem în schimb în situațiile în care nu știm ce să facem cu propria viață, pentru ce facem multe din acțiunile care până la urmă sunt sortite eșecului, nefiind capabili a răspunde pentru consecințele propriilor acțiuni?
Și ce ne facem, când nu avem acea moralitate de a alege în mod liber acțiunile, neavând acea capacitate a liberului arbitru de ne a alege MERITUL sau vina? ”În zilele noastre libertatea este sinonimul autodeterminării. Libertatea de a decide este un punct stabil al modernităţii. Imanuel Kant spunea că ea este: facultatea de-a întemeia din proprie iniţiativă un stat, iar Revelaţia creştină ne învaţă că libertatea se dobândeşte, reprezentând şi mijlocul de a deveni liber, de a te simţi legat în orice moment de datoria de „a deveni ceea ce eşti”.
Dar să revenim la Sursa de Har, la ALFA și OMEGA, ÎNCEPUTUL și SFÂRȘITUL universului, la CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA omenirii, la Cel care este Cuvântul Tatălui Veșnic și de la care totul a fost creat, Cel pentru care a acţiona cere ca totul să fie în conformitate cu a fi consemnat gratis în interiorul vieţii celei noi în Hristos Domnul ... și îmi permit să împrumut de la bunul meu Prieten și Părinte Constantin Necula propoziția de har prin care își încheie frumoasa emisiune de la TVR1 ... ”ȘI MÂINE E O ZI!”
Să auzim numai de bine!
Valeriu Ioan
