Căutând printre cuvinte răspunsuri, am descoperit o fișă de recenzie a unei lucrări care mi-a încântat lectura: Pierangelo Sequeri, ”Contra los idolos posmodernos” (Barcelona, Herder, 2014, 92 pg.). Profesorul și esteticianul, preotul și compozitorul milanez caută să ne explice în temeiul filosofiei – religiei, cum Idolii - de orice natură și orice fel ar fi ei - sunt mereu o chestiune de mental și nasc narcisism și autoreferențialitate ... și asta nu doar din punctul de vedere al semioticii-psihanalitice.
Pentru descrierea modului în care aceștia sunt prezenți în taina colectivității, Sequeri propune o surprinzătoare ierarhie a idolilor:
Tinerețea - pe care o analizează drept o copilărie eternă;
Creșterea – ca acumulare de eros și stadiu de asistență continuă;
Comunicarea - transformarea instrumentelor din mijloace în finalități ... și
Secularizarea - ca proiect de viață și speranță răsturnat mereu în afara prezenței lui Dumnezeu.
Interesant ne apare și modul în care autorul încadrează secularizarea, de exemplu, între cele trei zeități ce păreau că și-au epuizat menirea. Astfel, ele devin icoană, efectivă, a postmodernismului ”nu - Prometeu” - după modelul semiotic al lui Marx și ”nici - Dionis” - după cum pretindea Nietzsche ci ”Narcis” numit de autor „nomoserotico” al libertății.
Prin el, se naște și lipsa de afectivitate a noilor generații și anestezierea estetică a lumii. Sub zodia lui diluția morală sufocă valoarea cea mai de preț a omului: încrederea în alteritate.
Asistăm neputincioși - chiar ne-am făcut-o cu mâna noastră - la o intoxicare continuă a esteticii cu lipsa de morală și fragilizarea tineretului, cu tot soiul de ținte ale absurdului. Dezorientarea din carierele celor tineri, fuga de ”ȚARĂ” ori congestionarea sexualității, consumul de alcool și droguri sau depresia colectivă indusă de esteticul propus prin media sau film, prin carte ori prin produsele de tehnicizare a informației, etc. e reală și face deja o mulțime de victime. E suficient să vedem prin spectrul acestei anestezieri, regretul după comunism, ori angajarea în suicid pe baza unor pretinse jocuri de societate, tergiversarea unor procese reale și valorizarea corupției drept virtute, îndemânatica pornografiere a coloanei sonore a vieții artistice, ori propunerea de subiecte de film rupte de realitatea istorică, care duc fiecare câte un pic, la idolatrizarea narcisistă a vieții fiecăruia dintre noi.
Primatul părerii de sine duce la nașterea lozincii că numai ”tu” poți avea dreptate, numai ”a ta” este gândirea care rodește sens
Primatul estetic propus de lume, ca să se anestezieze dinaintea urâtului din ea, naște nu doar minciuna știrilor, ori trunchierea prin statistică a adevărului imediat, ci și descotorosirea de unicitatea omului, îmbolnăvirea societății de mediocritate și transformarea ei în poligon de insipidă ratare. În mod conștient, de cele mai multe ori am așezat pe lista priorităților carierele înaintea vocațiilor, ori casele înaintea celor care le construiesc și le locuiesc, ca și cum omul ar fi un moft pentru estetica lumii, un fel de ”încurcă lume”; principale fiind cojile care ne protejează dorința de parvenire ... și nu propria esență ontologică, fenomene care ne generează câte un oftat de frica urâțeniei lumii, spaimă care ne cuprinde cu fiecare dimineață.
Soluția nu poate veni decât din noi toți
O soluție, care n-are de-a face nici cu grimasa politicului și nici cu insistența impusă violent de comisionarii eticii fără Dumnezeu. Este o frumusețe în fiecare dintre noi pe care am dezactivat-o: chipul slavei lui Dumnezeu, CHIP prezent acolo, chiar și când purtăm rănile păcatelor ... ca o premisă a întoarcerii în frumos.
E ”CENTRUL” în care mai simțim lacrima și setea de aproapele, în care se dezmiardă copilul din noi cu amintirea cine știe cărei miresme de fâneață din cele de demult. E lucarna prin care Lumina aprinde Învierea în fiecare.
Graba prin care fugim în întâmpinarea idolilor să ni-i facem dumnezei, rănește acolo, în sfânta cicatrice a legăturii noastre cu ceea ce suntem prin Darul Lui.
Oameni! în căutarea Asemănării!
Părintele Constantin NECULA
