Cei mai mulți dintre noi ne amintim bine că „a merge în vacanță” sau în concediu însemna de fapt a ne întoarce adesea la rădăcini, în locurile de origine, a petrece vara la țară sau, în unele cazuri, a rămâne câteva zile cu verișorii sau prietenii aflați într-un alt oraș. Ne amintim mirosul ierbii proaspăt tăiate sau a cărților vechi din biblioteca părinților/bunicilor, în răcoarea zilelor de vară petrecute la umbra unui pom... retrăim bucuria copilăriei de a sări într-o baltă, baia în râu sau cerul înstelat atât de fin încât ne simțeam a fi o stea din galaxia fascinantă a universului.
„Astăzi este din ce în ce mai dificil să găsim momente libere, de meditație
Pentru mulți dintre noi ritmul de lucru este frenetic, obositor. Să profităm de această perioadă estivă pentru a ne opri și a-L asculta pe Isus, căci perioada de vară poate fi prețioasă și pentru a deschide Evanghelia și a o citi încet, fără grabă, câte un mic pasaj în fiecare zi. Căci aceasta ne face să intrăm în dinamica lui Isus. Să ne lăsăm interogați de acele pagini, întrebându-ne cum merge viața noastră, viața mea, dacă este în concordanță cu ceea ce contează sau nu tocmai?”
(https://www.vatican.va/content/francesco/it/events/event.dir.html/content/vaticanevents/it/2022/7/17/angelus.html) – ne îndeamnă Papa Francisc, în aceste zile toride, precum duminica la miezul zilei în Roma, când Sanctitatea Sa, iese la fereastra Palatului Apostolic pentru a-i saluta pe pelerinii romani și turiștii din toate colțurile lumii ajunși aici ca să recite împreună rugăciunea mariană „Îngerul Domnului” (Angelus), în Cetatea Eternă.
Ne întrebăm poate dacă „Papa Francisc merge în vacanță”?
La dorința sa, Castel Gandolfo (25 km de Roma), reședința de vară a papilor, a devenit un muzeu deschis publicului. Încă de la începutul pontificatului, Papa Francisc a refuzat să petreacă în acest loc zilele călduroase de vară, asemeni predecesorilor Sanctității sale. A ales să rămână vara în Casa „Sf. Marta” din Vatican, unde locuiește, încetinind ritmul, dedicându-se lecturii, odihnei și reducând ritmul audiențelor.
De fapt, Papa Francisc nu a mers niciodată în vacanță, lucru pe care îl mărturisește ca având rădăcini în copilărie, când familia lui nu avea mașină sau bani să plece din Buenos Aires, așa că se bucurau de vacanțele petrecute acasă, stând împreună. Ultima dată când Jorge Bergoglio și-a părăsit reședința obișnuită vara a fost acum mai bine de patruzeci de ani.
În august 2014, Papa Francisc mărturisea jurnaliștilor, în zborul de întoarcere din calătoria apostolică în Coreea de Sud: „Sunt puțin prea atașat de habitatul meu. Ultima dată când am luat o vacanță în afara orașului Buenos Aires, cu comunitatea iezuită, a fost în 1975. (…) Apoi, îmi iau mereu vacanțe - într-adevăr! -, dar în habitat: schimb ritmul. Dorm mai mult, citesc despre lucrurile care îmi plac, ascult muzică, mă rog mai mult... Și aceasta mă odihnește. În luna iulie și o parte din luna august am proceda așa, și e în regulă.”
„În timp ce în lunile de vară vom căuta o oarecare odihnă a trupului, să nu uităm să găsim adevărata înviorare în Domnul” aceasta este în esență concepția despre vacanță sau concediu a Papei Francisc, care ne îndemna în acest sens anul trecut ca: „În vacanță, odihniți-vă cu adevărat. Și închideți telefoanele mobile” (Angelus, 18 iulie 2021) Un așa-zis „magister al vacanțelor” a fost inaugurat, am putea spune, de Karol Wojtyła, în 1987, căruia i-a fost propusă de un grup de tineri din Treviso ideea de a petrece câteva zile de odihnă la munte. Tinerii l-au invitat atunci pe mult iubitul Papa Ioan Paul al II-lea la Lorenzago di Cadore, într-o casă estivă de vacanță a seminariștilor din nordul Italiei.
La început răspunsul a fost un „nu”, apoi un „poate”, până când... s-a ajuns la redimensionarea conceptului de „vacanță” și introducerea lui în Doctrina socială a Bisericii ca prilej de contemplare, regăsire și rugăciune. (Cf. Salvatore Mazza, cotidianul «Avvenire» din 8 iulie 2020)
„Munții ne apropie de Dumnezeu” spunea Papa Ioan Paul al II-lea Presa din peninsulă ne spune că Papa Wojtyla a avut locurile preferate pentru vacanțele de vară, toate la munte: Valea Aostei, Dolomiții Belluno, dar și Terminillo și Gran Sasso, în Abruzzo. Cu munții a avut o relație deosebită, coroborată de excursii la mare altitudine, schi și, în anii de fragilitate fizică, de momente de contemplarea și admirația frumuseții, a naturii.
În data de 7 septembrie 1986, Ioan Paul al II-lea a dat probabil binecuvântarea apostolică din cel mai înalt loc: de la Mont Chetif din Courmayeur (2.500 de metri), pe masivul Mont Blanc. De atunci și-a petrecut acolo multe dintre sejururile estive, alternându-le cu cele din Lorenzago di Cadore.
Papa Benedict al XVI-lea a iubit și el munții, încă din timpul în care era cardinal (1997-2004), când mergea anual în provincia Bolzano (nordul Italiei), ca oaspete al seminarului din Bressanone, unde s-a întors și ca Papă.
O altă destinație ... tot la munte ... a fost Les Combes, în Valea Aostei. Un loc „întotdeauna foarte frumos, altfel nu m-aș fi întors”, le spunea el zâmbind în anul 2009, celor care l-au întrebat cum a regăsit acel loc ca Succesor al lui Petru, alegând în schimb în ultimii ani de pontificat liniștea și răcoarea Castelului Gandolfo.
Deși putem înțelege prin „magisteriul vacanței” Papei Francisc suspendarea audiențelor din Piața „Sfântul Petru” pe tot parcursul lunii iulie și un ritm mai degajat de muncă, actualul Suveran Pontif se pregătește acum de o călătorie apostolică în Canada, de la 25 la 30 iulie a.c., demers pe care-l consideră „un pelerinaj de pocăință” și prin faptul că Papa călătorește pentru o întâlnire cu reprezentanții Primelor Națiuni, făcând popas în orașele: Edmonton, Québec și Iqaluit. Potrivit gazdelor, episcopii canadieni, aceasta este o „vizită istorică, axată pe vindecarea și reconcilierea autohtonă și va fi a patra călătorie papală în Canada, prima după vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea, în 2002”.
25 iulie 2022, ”Ziua Mondială a Bunicilor și Bătrânilor” De asemenea, la dorința Papei Francisc, duminica cea mai apropiată de sărbătoarea liturgică a Sfinților Ioachim și Ana din calendarul romano-catolic (26 iulie), este dedicată de Biserica Catolică o zi specială bunicilor și persoanelor vârstnice, pentru a ne aminti în mod deosebit că „Ei aduc roade și la bătrânețe”, tema din acest an. Astfel, duminica aceasta suntem invitați să dedicăm puțin din timpul nostru acelor comori vii care ne-au plămădit existența cu tandrețe, răbdare și credință sau să-i vizităm pe cei vârstnici, acolo unde se află.
Căci, vacanțele sau concediile „nu trebuie privite ca o simplă evadare, care sărăcește și dezumanizează, ci ca momente calificative ale însăși existenței noastre” (Sf. Papa Ioan Paul al II-lea), fiind ocazia de a retrăi simplitatea profundă a întâlnirii cu bunicii, rudeniile sau, pur și simplu, cu noi înșine.
Concediu intens în odihnă, găsind mult sens și frumos oriunde vă aflați!
Mihaela Caba-Madarasi, Doctor în Științele Comunicării Sociale
