În această zi, Bunul Dumnezeu ne-a rânduit bucuria de a fi împreună la un regal al spiritualității ortodoxe, la un eveniment istoric de excepție, aniversarea a 85 de ani de la zidirea Catedralei noastre, prima biserică ortodoxă construită în orașul Satu Mare, dar și la sfințirea Monumentului omagial „Biserica și Armata Română”. Îmi revine deosebita onoare ca, în calitate de director al Muzeului Judeţean Satu Mare, să vă prezint câteva date istorice, dar, pentru a nu abuza prea mult de timpul dumneavoastră, voi încerca să concentrez în câteva cuvinte cei 85 de ani din viața și istoria Catedralei, pe care sunt convinsă că mulți dintre noi o iubim. Așadar, vă rog să-mi permiteți să împărtășesc cu dumneavostră, toți cei prezenți la acest măreț eveniment al comunității ortodoxe sătmărene, nu doar date istorice, ci și gânduri, emoții, amintiri, uneori chiar dramatice din cei 85 de ani ai catedralei, ai preoților slujitori de vrednică pomenire și ai credincioșilor ei.
Mulți dintre dumneavoastră cunoașteți faptul că până la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, în orașul Satu Mare nu a existat nicio biserică românească și doar după ce Armata Română a eliberat Sătmarul (aprilie 1919) comunitatea românească a avut posibilitatea de a-și construi o biserică în oraș, cu mari eforturi și jertfe, inclusiv ale eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. Existența Ortodoxiei în orașul Satu Mare, dar și existența Catedralei noastre sunt strâns legate de Armata Română, primul preot ortodox în orașul Satu Mare fiind chiar preotul militar Meletie Răutu (Răuțu, în unele documente), cel care, în anul 1919, întorcându-se de pe frontul din Budapesta, eliberată de Armata Română, a rămas în orașul nostru împreună cu Brigada a III-a Roșiori. Preotul militar Meletie Răutu a fost cel care a înființat prima parohie. La data de 25 noiembrie 1920, a fost recunoscută legal prima parohie ortodoxă din Satu Mare, primind și sigiliul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Acest hram a fost conferit Catedralei Ortodoxe, construită între anii 1937-1938, prin truda, eforturile şi contribuţia bunilor şi inimoşilor ei credincioşi, în frunte cu preoţii slujitori, epitropii şi consilierii parohiali, precum şi cu sprijinul Armatei Române, în special a ofițerilor și soldaților din Brigada a III-a Roșiori, cantonată în orașul Satu Mare.
Iată, așadar, chiar aici, pe acest loc, aici, în parohia noastră a renăscut și s-a dezvoltat Ortodoxia sătmăreană, tot aici, pe acest loc, strămoșii noștri construind prima biserică ortodoxă din orașul Satu Mare, care, încă de la început a fost considerată o BIJUTERIE arhitecturală, numită recent de către Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, “Regina bisericilor din Sătmar”.
Sub coordonarea preotului Meletie Răutu, iar apoi a preotului protopop Ioan Rujdea, cu mult zbucium, românii ortodocși au reușit să obțină acest loc din centrul orașului pentru a-și construi biserica și nu la periferie, așa cum insistau unii concetățeni sătmăreni. Dintre miile de documente pe care le-am cercetat pe parcursul mai multor ani, vă rog să-mi permiteți să vă citez doar unul singur, care surprinde deosebit de profund visul străbunilor noștri și menirea pe care ei au dorit să o aibă biserica noastră: “Biserica-Catedrală… e menită a întruni în sine toate însuşirile unui focar de cultură curat românească… fiind sortită a avea un multiplu rol: de lăcaş de închinare, de şcoală înaltă, de Ateneu şi Academie Naţională, cultivatoare a tot ceea ce este ortodox în creştinism şi a tot ceea ce este ortodox în românism, în simţire şi în graiul întregului neam românesc”.
Ne aducem cu toții aminte că această Catedrală (și foarte posibil chiar Ortodoxia, aici, în această parte de țară) nu ar fi existat fără jertfele Armatei Române eliberatoare, din Primul Război Mondial. Dacă străbunii noștri, credincioșii acestei parohii, împreună cu preoții slujitori, prin sacrificiu, ne-au lăsat moștenire această superbă Catedrală, noi, generația contemporană, lăsăm prinosul recunoștinței noastre prin ridicarea Monumentului “Biserica și Armata Română”, o adevărată bijuterie sacră, realizată în bronz de către sculptorul Radu Ciobanu. Preoții slujitori, consiliul parohial și inimoșii credincioși ai parohiei și-au exprimat dorința de a ridica un monument omagial numit „BISERICA ȘI ARMATA ROMÂNĂ”, onorând, cu gratitudine, jertfa Armatei Române, care a contribuit definitoriu la construirea bisericii, implicit la înflorirea valorilor Bisericii Ortodoxe strămoșești în orașul Satu Mare.
Monumentul, având forma unei Cruci cu simboluri brâncovenești, de o frumusețe impresionantă, reflectă într-un tot unitar, ca într-o SFÂNTĂ TRINITATE, cele 3 elemente care au constituit și constituie istoria îngemănată a Catedralei: hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, detaliile arhitecturale brâncovenești și Armata Română. De asemenea, monumentul simbolizează profund JERTFA TRIADEI, pe care s-a construit temelia României: BISERICA, ARMATA, POPORUL. Înălțimea Crucii este de 3,15 m, iar lățimea de 1,80 m. Motivele decorative, inspirate din celebrul stil brâncovenesc, încadrează, într-o armonie componistică deplină, simbolurile ce transmit semnificația monumentului, respectiv: BISERICA (macheta catedralei sculptată pe o parte a Crucii) și ARMATA (soldatul român îmbrăcat în uniforma militară purtată în Primul Război Mondial). Sacrificiul eroilor români (care și-au dat viața pentru eliberarea Sătmarului, făurirea unității naționale, demnitatea și libertatea poporului român) este reprezentat sculptural și prin imaginea stilizată a „pomului vieții”, simbolul lui Hristos – simbolul vieții veșnice – unind, printr-un mesaj profund, jertfa supremă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a ne dărui viața veșnică, cu jertfa soldaților români care, prin sacrificiul propriilor vieți, ne-au dăruit veșnicia neamului și a credinței strămoșești. Toate aceste simboluri sunt încadrate de jur-împrejur printr-un brâu răsucit numit și „funia vieții”, ce înconjoară și clădirea Catedralei, „funia vieții” având același mesaj spiritual sacru, reprezentând aspirația omului spre infinit, transcendent, viață veșnică, Divinitate.
Preasfinția Voastră, Părinte Timotei Sătmăreanul, ca și sătmăreancă, ca și credincioasă ce mă rog de peste 50 de ani în această biserică, dar și ca şi cercetător ce studiez de mulți ani istoria acestei Catedrale, vă rog să-mi permiteți să-mi exprim public admirația față de șansa extraordinară pe care v-a dăruit-o Bunul Dumnezeu, șansa cu adevărat istorică, de a fi Ierarhul nostru, al sătmărenilor, chiar în acest an aniversar şi de a vă găsi chiar aici, pe acest loc unde s-a pus temelia Ortodoxiei sătmărene, în această Catedrală unde a renăscut Ortodoxia sătmăreană, UN BASTION AL ORTODOXIEI, intrând astfel în istoria Sătmarului, la fel ca și predecesorul Preasfinţiei Voastre, vrednicul de pomenire Episcop Nicolae Popovici, cel care a sfințit piatra de temelie a Catedralei, la 26 octombrie 1937. Iar dacă azi, prin acest monument și prin acest eveniment istoric, cinstim jertfa Armatei Române, memoria ctitorilor și slujitorilor acestei biserici, nădăjduim să rămâneți alături de noi, astfel încât, împreună, să clădim istoria Ortodoxiei pentru generațiile viitoare, să asigurăm veșnicia neamului românesc în această parte de țară, a identității noastre naționale și, desigur, veșnicia credinței noastre ortodoxe!
În încheiere, vă rog să-mi permiteți să-i numesc pe cei ce au realizat acest proiect, această bijuterie sacră, dăruită Bunului Dumnezeu: sculptor – Radu CIOBANU, executant – SC Făurar Art SRL, Baia Mare (Daniel Pop), arhitect – Alina Lazin; echipa de proiect, care a trudit mai bine de un an la realizarea monumentului: preot dr. Cristian Boloș – coordonator, epitrop – col. (r) Voicu Șichet, dr. Daniela Bălu – expert patrimoniu cultural, preot Radu Șimonca, slujitor al Catedralei, ing. Vasile Sălăjan – consilier parohial. Noi suntem cei care știm că nu a fost deloc ușor și mai avem de trecut câteva încercări, dar, nu-i așa Preasfinția Voastră, nu-i așa doamnelor și domnilor, tot ce e măreț, tot ce e important se realizează prin trudă, jertfă și sacrificiu!
Adresăm, din tot sufletul, multe mulțumiri prietenilor dragi care ne-au ajutat ca într-un timp record să fie amplasat monumentul aici, în curtea Catedralei. De asemenea, transmitem alese mulțumiri și recunoștință consiliului parohial, credincioșilor, donatorilor și tuturor sponsorilor care, prin generozitatea lor, au făcut posibilă împlinirea unui vis măreț, drept cinstire a memoriei înaintașilor noștri care au clădit Catedrala (cu multe sacrificii), drept omagiu adus ostașilor români și spre SLAVA BUNULUI DUMNEZEU!
În încheiere, vă adresez tuturor rugămintea de a spune împreună, din tot sufletul: “Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim în vecii vecilor. Amin!”
Dr. Daniela Bălu, director al Muzeului Judeţean Satu Mare,
28 august 2022
