VERTICALI PENTRU ROMÂNIA
Salutare dragi prieteni! Mă bucur că revedem. Că ne RE – VE – DEM!
Până la urmă exercițiile de silabisire a cuvintelor, pe care elevii din primele clase primare le rezolvă pentru a-și înțelege mai bine limba pe care-o vorbesc, au o însemnătate destul de mare în autocunoașterea propriei personalități prin intermediul cuvintelor, dar mai ales a necuvintelor ... și ce minunată poate fi acea descoperire ... și redescoperire a cuvintelor – oameni prin intermediul cărora cunoaștem istorii și minuni existențiale? Suntem oameni – cuvinte ale acestei unice planete, născuți din LOGOS, din CUVÂNTUL FĂCUT TRUP, minuni umane lucrate de Creator cu un singur scop: de a fi fericiți.
Dar pentru a fi fericiți avem neapărat nevoie de bani, faimă și putere? Avem nevoie de un portofel plin de carduri bancare și de bunuri imobiliare nenumărate pentru a iubi și a ne simți iubiți?
Eroii editorialului de azi ne demonstrează că nu.
Robert suferă de la naștere de o boală rară genetică denumit Amiotrofie Musculară Spinală, o boală degenerativa care se manifestă prin atrofierea mușchilor, ce duce la folosirea unui scaun rulant; fapt pentru care este nevoit să meargă de cel puțin de două ori pe an la tratament de recuperare,
în timp ce Brândușa suferă de schizofrenie paronoidă, fără vreo manifestare mai gravă fiindcă afecțiunea este ținută sub control prin tratament medicamentos.
Brândușa a absolvit Liceul Teoretic din Carei, profilul Științe ale Naturii, Facultatea de Psihologie din Cluj Napoca, dar și Școala Populară de Arte ”Tudor Jarda” din Cluj - profil Pictură, fiind absolventă a Școlii Postliceale de Creator Proiectant - Îmbrăcăminte;
Robert fiind absolvent al Facultății de Știinte Economice din cadrul Universității de Vest “Vasile Goldiș” filiala Satu Mare, profilul Contabilitate și Informatică de Gestiune, la ora actuală fiind Președintele Asociației ”Werdnig Hoffman” și director executiv la ”Alianța Națională pentru Boli Rare din România”.
Oricând poate fi un început pentru o poveste frumoasă de dragoste
”Povestea noastră a început în primele zile ale lunii August a acestui an, atunci când organizând un eveniment de strângere de fonduri în parcul dendrologic din Carei ale Asociației Werdnig Hoffman, a cărei președinte sunt, am fost căutat de către Brîndușa care voia și ea să se alăture campaniei noastre donând căteva din operele sale de pictură și obiectele hand-made realizate.
Nu am să uit acel moment, când, cu o față atât de caldă și frumoasă, m-a întrebat dacă poate să rămână și ea alături de grupul nostru să ne poate cunoaște mai bine. Desigur răspunsul meu a fost un DA categoric, și astfel am început să povestim.
Din prima clipă mi-am dat seama că avem foarte multe lucruri în comun, începând cu muzica pe care o ascultăm, cărțiile citite, discuțiile despre hobby-urile noastre: mie imi place să fotografiez, ei îi place să picteze, sau pur și simplu modul în care privim viața. Cu mult optimism, chiar dacă viața ne-a pus la încercare, amândoi avem încredere că Dumnezeu este alături de noi, și prin El suntem siguri ca putem să realizăm multe în viață.
După ziua respectivă, Brîndușa a continuat să vină în parc și la restul evenimentelor organizate de noi, eu am început să simt cum mă trec fiorii ori de câte ori o vedeam
Îmi plăceau discuțiile cu ea, mi-a plăcut momentul când m-a chemat la o plimbare în doi într-una din seri, și cum am început să ne ținem de mână. A urmat ziua concertului celor de Holograf și pot spune că ăsta a fost momentul când eram sigur pe mine că vreau să îmi recunosc sentimentele față de ea, chiar dacă nu știam exact cum să fac acest lucru.
Totuși, i-am dat un exemplar din cartea mea biografică intitulat „Dincolo de aparențe” scris împreună cu prietenul meu scriitor Daniel Țole ... și am stat acolo, ținându-ne de mână ascultând melodiile celor de la Holograf. A fost o seară perfectă!
Mi-a plăcut să stau de vorbă cu Robert fiindcă, parcă mereu făceam noi conexiuni, parcă redescopeream lumea, alături de el simțeam că nu mai sunt bolnavă, eu având mai multe psihoze în trecut, simțeam cum nu mai pot ( sau că alții nu vor) să poarte discuții inteligente cu mine.
Din start mi-a placut la el că e foarte optimist și am speranța și totodată sunt sigură că și eu m-am molipsit de la el. Mi-a plăcut la el, în primul rând faptul că știa să mă asculte, era ca un psiholog pentru mine, și mi-a dat curaj în a îmi accepta boala. În seara concertului Holograf simțeam nevoia enormă de a tot povesti cu el, astfel că am zis să ne retragem și să ne plimbăm, fiindcă vroiam să îl cunosc și mai bine.
Când m-a condus acasă i-am și dat primul sărut, fiindcă am simțit o legătură deosebită între noi, simțeam deja o bucurie enormă, ceva ce nu am mai simțit pană atunci.Zilele au trecut, am ieșit tot mai des la plimbare în oraș, și ne-am dat seama că ne plăcem, de fapt ne iubim ... și deși pare că toate s-au întâmplat prea repede, amândoi știm că toate se întâmplă dintr-un motiv anume ... și că după atâtea căutări și așteptări, amândoi simțim ca am găsit unul în celălalt sufletul pereche. Viața noastră a fost ca o furtună, cu bune și rele, dar de când suntem împreună a început să fie soare și să răsară curcubeul.
În viitor, chiar dacă avem aceste probleme de sănătate, cum e și zicala: ” Iubirea poate muta munții!” ghidându-ne după asta, ne dorim să trăim fiecare clipă la maxim, să ne întemeiem o familie, să arătăm lumii că și un cuplu mai ”ciudat” poate să iubească nemărginit
și vom continua să ”dansăm„ prin viață, continuând cu proiectele noastre, așa cum am dansat și la nunțile recente la care am participat. Suntem siguri că Dumnezeu, familia și prietenii ne vor fi alături pe acest drum!
Cine dorește să ne cunoască mai bine, sau să afle mai multe despre noi și despre hobby-urile noastre ne pot căuta pe paginile noastre de facebook ”Creațiile Brîndușei„ și ”Robert Veres – file de poveste din viața mea”.
Mulțumesc Brândușa! Mulțumesc Robert! Mulțumesc că prin mărturiile voastre ne-ați introdus într-o lume pe care doream să o pătrundem ... o lume care nu prea este cunoscută și mediatizată, pentru că în general nu aduce în atenție ratingul fețelor palide, pline de operații estetice și analfabete funcțional din tabloidele mondene.
Am aflat de la voi că există și altfel de povești de iubire, fără vreun interes imediat financiar sau de oricare altă natură, dincolo de poveștile fardate cu sclipici de prost gust, difuzate pe programele anumitor televiziuni naționale.
Ne aflăm la încă un început de săptămână ... și ca la un nou început, Dumnezeu se bucură dacă ne vedem iar și iar alături unii de alții, înconjurându-ne cu iubire și atenție.
Să facem ceea ce trebuie și să nu uităm să fim buni!
SPONSORUL EDIȚIEI:
Cu respect și considerație, al dumneavoastră!
Valeriu IOAN
