Vremurile tumultoase și agitate în care trăim, alimentate de opt luni și de începerea războiului în țara vecină, ne-au făcut să devenim din ce în ce mai speriați, îngrijorați, nervoși, sensibili și frustrați. Frustrați că trebuie să ne trezim dimineața, frustrați dacă nu pornește mașina, frustrați că e traficul aglomerat, frustrați că întârziem la job.
Totul s-a transformat într-o continuă frustrare pe care fără să ne dorim sau să observăm, continuăm să o alimentăm și ce e cel mai grav, că prin iresponsabilitate și neasumare o transmitem și o perpetuăm între noi, indiferent de vârstă.
Sursa: https://unsplash.com/photos/kEgJVDkQkbUDe la mic la mare suntem unul mai cu moț ca altul
Am uitat de mult ce înseamnă să fim umani și să răspândim în jurul nostru înțelegere și iubire. Ne dorim ca viitorul nostru să fie unul admirabil, dar uităm de prezentul pe care trebuie să îl îmbunătățim constant. Imaginați-vă că semănați în grădină niște semințe care știți că nu vor da roade, dar în ciuda acestui fapt, vă așteptați să răsară cel mai frumos trandafir. La fel e și cu calitățile, și pe ele le putem cultiva. Putem alege să cultivăm calități înalte bazate pe un mod de gândire care să reprezinte treptele noastre spre evoluție.Povestea noastră nu se sfârșește când murim, de aceea viitorul poveștii noastre stă în mâinile generațiilor care urmează
Să purtăm grija poveștilor noastre din viitor. Lucrul cu copiii și, după cum a spus o elevă de-a mea „să mă cobor la nivelul lor” de înțelegere, m-au atras de când am început meseria de dascăl. Mă fascinează cât de mult putem noi adulții jongla cu informațiile pentru a le putea face ușor de digerat pentru cei mici.
Cercetările psihologice susțin că perioada copilăriei este esențială pentru viața de adult și că tot ceea ce suntem azi ca adulți se datorează copilăriei. În acest sens, cred cu tărie în puterea exemplului ... și că noi adulții, suntem responsabili să oferim copiilor modele de urmat.
Sala de clasă reprezintă un al doilea „acasă” pentru mulți elevi
De multe ori ei se simt liberi să își exprime modul lor unic de a fi, care de multe ori vine la pachet cu mult vorbit la persoana a doua. „I-am răspuns așa, pentru că el mi-a vorbit așa urât primul” ... e doar un exemplu care scoate la lumină faptul că suntem normalizați cu ideea de a nu ne asuma acțiunile și de a le arunca asupra celorlalți.
În loc să facem acest lucru, ce ar fi dacă atunci când cineva ne vorbește urât să ne gândim că poate cineva l-a certat folosind doar vorbe înjositoare și că neavând alt model, și el la rândul lui doar așa știe să se exprime? Poate gândind în felul acesta am reacționa altfel, într-un mod mult mai plin de înțelegere.
Dar pentru asta trebuie în primul rând să ne înțelegem pe noi înșine.
Detaliile fac diferența
Fi înțelegător cu tine însuți. Tu ești singurul responsabil pentru ceea ce simți, gândești și exprimi și e greu să trăim în lumea aceasta dacă tuturor ne e frică unii de alții. Mulți dintre noi suntem epuizați atât fizic cât și psihic și poate pur și simplu nu mai avem răbdare cu noi înșine, darămite cu cei din jurul nostru. Dar acesta nu este un model de viață pe care să ne dorim să îl lăsăm moștenire, nu?
Cum ar fi dacă ne-am comporta noi cu noi înșine așa cum am dori să se comporte ceilalți cu noi? Ce ar fi dacă atunci când cineva ne vorbește urât, să încercăm să îl înțelegem în loc să îi aruncăm răutatea înapoi? Ce ar fi dacă azi am începe să avem grijă unul de altul?
Modul nostru de a fi, modul în care percepem lucrurile, acțiunile pe care le facem și comportamentul nostru au efect nu doar asupra noastră în prezent, ci și asupra generațiilor care urmează. Chiar și vorbele spuse în mod frecvent de către părinții noștri ne fac să gândim într-un anume fel. De aceea, să încercăm să fim atenți la ce facem azi, pentru ca mâine să trăim într-o lume mai bună.
Să lăsăm moștenire generațiilor viitoare nu doar averi materiale, dar mai ales exemple de viață pline de înțelepciune și compasiune
GIANINA VANCEA
