Nu există un marketing al postirii dar există ținte care pot fi verificabile în timpul postirii
Mă voi opri la un singur punct de interes și sper să mă fac înțeles: sporirea sufletului. Sunt cuvinte pe care, ca preot, le regăsesc mereu pe pomelnice: sporul casei, loc de muncă, liniște în cupluri...și mă opresc doar la cele pozitive din nevoia de cumințenie. Uneori, așa ca un flash, apare o expresie pe care, timp îndelungat, nu știam cum să o înțeleg: sporirea sufletului. Zilele trecute, în documentarea pentru ”Zi de Zi”, aflu în Pateric un gând al unui Gheronda (Bătrân): „în fiecare zi și an și din săptămână cercetează-te pe tine însuți dacă ai sporit în rugăciune, în postire, în liniștire, și mai mult decât toate în smerenie. Căci aceasta este adevărata sporire a sufletului, ca zi de zi să fie și mai smerit, zicând: Toți oamenii sunt mai buni ca mine”.Cu alte cuvinte, fiecare zi e un prilej de creștere și fiecare clipă prilej de smerire
Am înregistrat textul pe retină și l-am repetat cerându-mi mie, dintâi, examenul de conștiință care să mă apropie de propriul meu suflet. Nu are nici o legătură cu „cerințele” noii ere a psihologiei gândirii pozitive ... nu despre exigențele acelea este vorba ci pur și simplu despre sufletul tău ca om, despre tine ca om însuflețit; un soi de restartare a smereniei ca dinamică internă a cunoașterii de Dumnezeu, de departe singurul scop real al vieților noastre. Și când spun cunoaștere a lui Dumnezeu nu o rostesc și gândesc reducționist, la cunoașterea unui ritual sau a unei doctrine.În fiecare zi din săptămână să te vezi pe tine în lumina propriei împliniri sufletești
Să ai curaj să schimbi ceea ce te face neom și să te muncești pe tine în cel mai autentic mod de restaurare a vieții tale. (,, Biserica- calea spre lumină,, - acuarelă, Șipoș Denisa - Brigitta, clasa a VII-a, Școala Gimnazială Poiana Codrului, profesor coordonator-Maria Chira) Nu-i vreme de ifose în viață și nici de orgolii. Poate de aceea e corectă afirmația aceea că a pierde timpul în bârfe - stilizate în postări pe facebook - sau construirea de poduri dărâmate care să abată atenția de la problemele reale, e unul din păcatele împotriva darului celui mare al chemării la mântuire; pentru că a spori sufletește înseamnă și a prevedea pericolele și a stabiliza sufletul nostru dinaintea lor.Ne spune Avva Iperechie, cel reținut tot de paginile Patericului:
„Datoria noastră este să ne înarmăm înainte de a veni ispitele, căci așa ne vom arăta încercați când vin acestea”.
Suntem în vremuri de încercare dar și de pregătire a vindecării sufletului nostru de superficialitate. Cât e suferința noastră reală față de aceea care își așteaptă în Iran împușcarea, ori a nefericiților ce sunt târâți în război? Ce înseamnă plata facturii de gaz în raport cu aceia care au plătit cu viața dorința de a fi liberi? Mereu pe străzile lui Decembrie 1989 îmi sar în ochi plăcuțele care amintesc cât sânge s-a plătit pentru ca noi astăzi să ne permitem luxul uitării.PREA MULT DE PREA NEVINOVAȚI
Taina ar fi împlinită dacă fie și numai sufletește am crește, am recupera statura de om duhovnicesc către care ne cheamă mereu și mereu Hristos Iisus. Aud des că oamenii și-au pierdut încrederea în Biserică. Dar ei au pierdut-o în tot, inclusiv în ei, în ai casei și vieții lor ... de aceea dăm senzația unui popor de lași obscuri și de guralivi la suferințe ieftine. Cine scoate din rezistența unui neam sporirea sufletul știe foarte bine că scoate, de fapt, întreaga rezistență la rău. Îl declasează mereu și mereu în prăpăstiile unei etici anti-morale. La vreme de zărire a Postirii ridicați pragurile.
