Practic începeam etapa vieții de la zero
Am ales Italia, mai precis Torino, pentru că mama lucra în acel loc având și un loc stabil de dormit (apartament in chirie); având totuși câteva rude în zonă, fapt care mai diminua sentimentul singurătății iminente, toate aceste persoane dragi, implicându-se în căutarea unui loc de muncă pentru mine. Din acel moment începea aventura mea spre un nou necunoscut la care după ani buni se va dovedi a fi cea mai frumoasă și intensă experientă din viața mea, un orizont aparent mai deschis al oportunităților, unde inclusiv oamenii tindeau mereu să mă rețină în acel loc. Am obținut prima mea muncă, pentru o săptămână ce-i drept, la un prieten de familie, iar satisfacția personală era mare deoarece îmi stârnea încrederea că totuși eram pe drumul corect pentru această aventură. Apoi în urma unui anunț lipit pe diverși stâlpi ai orașului, am obținut o slujbă ca brutar (producție industrială). Trebuia să mă obișnuiesc cu tura de noapte; era foarte obositor ... și neavând mașină, în acel timp mă deplasam cu mijloace de transport, drumul durând circa o oră jumate până la domiciliu. La întoarcerea spre casă, compensând acest efort matinal cu vizitarea centrului orașului Torino în așteptarea autobuzului extraurban, la serviciu fiind plătit puțin și fără contractul promis, am decis să accept o slujba în mici șantiere, în domeniul renovărilor de apartamente. Au urmat apoi și alte schimbări de joburi. În ultimul timp era aproape imposibil să mai lași unul și să iei altul, asta din cauza crizei apărute de ani în urmă, începând din anul 2008. Speranțele oportunităților inițiale începeau să scadă de pe o zi pe alta și aveam să asist la colapsul sistemului muncii cu șanse mici de redresare, realitate care a durat ani ... până azi. Obișnuința locului mi-a alimentat speranța, că într-o bună zi totul va reveni la normal; încă e în așteptare acea zi și la ora actuală Muncă și iar muncă, acesta era scopul inițial cu care m-am transferat în Italia ... adică oportunități. Pe parcurs, viața mea urma să se îmbogățească cu noi prieteni, cunoscând o cultură atractivă milenară, stilul lor de viață și de ce nu, gastronomia Mediterană ... mă nimerisem într-o țară frumoasă, mai ales din punct de vedere geografic, cu foarte multe litoraluri și locuri pline de istorie și de artă.
(”Oportunitățile sunt uși deschise - trebuie doar sa ai curaj sa treci prin ele” – desen de Potra Sara Maria – clasa a VIII –a la Școala Gimnazială Mircea Eliade – Cercul de Pictură ”COLORIA” Satu Mare)
Această atracție și prieteniile obținute, mi-au stabilit permanența pe acest tărâm ... de fapt m-am obișnuit prea mult, simțeam că era a doua mea casă. Caracterul cald, agitat și gălăgios deseori al oamenilor locului, stârneau în sine deschiderea involuntară în a întemeia prietenii și m-am adaptat bine la stilul lor de viață, pentru că acesta se apropria mult de stilul meu propriu.Naivitatea inițială m-a făcut să fac și primele erori
prin încrederea și simțul de a ajuta (“român de-al nostru”), totul rezumându-se la bani împrumutați fără recuperare. Vreau să accentuez aici slăbiciunea nobilă de a ajuta aproapele - conațional - cu prețul deziluziei ... dar ce să faci ... în viață, ori unde ai fi pe acest pământ, poți avea parte și de lucruri negative. Ceea ce contează în cele din urmă, este faptul că această întâmplare negativă m-a maturizat în privința încrederii în oameni ... iar eu o iau ca o experiență. Mă concentrez pe ceea ce voi adăuga bun în viață, nu pe ce voi pierde. Oriunde voi fi în lume. Mulți din țară poate se întreabă “de ce părăsesc românii pământul natal”. Oare suntem cu toții ființe migratoare în căutarea unui trai mai bun, depășind orice graniță și prejudecăți; iar sacrificiul îndepărtării de familie, de prieteni și de locul în care ne-am născut e mare; sacru veșnic care va călători veșnic împreună cu noi spre evoluția proprie umană pe plan social și profesional? Vă aștept să răspundem la aceste întrebări într-un viitor editorial. Sergiu AURAȘ Sponsorul ediției
