Liliana Dobos-Lazăr este absolventă a Liceului „Ioan Slavici” din Satu Mare (promoția 1995) și a Universității din Oradea, specializarea română-engleză (promoția 1999). Este profesor de limba și literatura română (1999-prezent) desfășurându-și activitatea didactică la Liceul de Arte „Aurel Popp” Satu Mare
Mă bucur să ne revedem sub spectrul culturii, Liliana! Ştiu că marea ta pasiune este literatura și, în special, poezia! Mai mult decât atât, tu scrii poezie! Cum s-a declanșat această pasiune? Care e povestea întâlnirii cu ea?
O pasiune devine expresia specială a unor etape de viață, un simbol a unei întregi existențe, iar uneori este baza unei profesii. Am multe pasiuni, dar scrisul este pentru mine un „modus vivendi”. Din totdeauna mi-am notat câte o idee, un gând, o stare, un sentiment. Uneori, acestea au luat forma unor eșantioane de proză scurtă, alteori erau câteva versuri dintr-un poem pe care îl trăiam... Cred că poezia este unul dintre planurile de viață care mi s-au dat. În liceu scriam despre furtuna de stări și emoții, copleșitoare uneori. În facultate am devorat literatură universală și română și, deci scrisul a rămas mai mult într-o etapă de proiect, contemplativă. În 2001 am ajuns la cenaclul „Afirmarea”, iar provocarea domnului Ion Bala „Data viitoare citește Liliana!” și tot fondul acela care era pregătit să mi se dezvăluie a început să dobândească o formă: poezia. Treptat am înțeles oportunitatea specială pe care Dumnezeu mi-a oferit-o, dar am început să simt, în același timp și responsabilitatea pe care o am ca scriitor. Scrisul a devenit pentru mine o a doua „lume”, uneori „singura” în care „a fi” nu mai înseamnă a te face vizibil, ci doar „a simți”. Iar acest ultim verb are o paletă foarte extinsă de nuanțe și de contextualizări. Aș putea zice că este inepuizabil.
Ca membră a unui cenaclu literar, spune-ne care a fost influenţa lui în dezvoltarea ta în ceea ce priveşte arta scrierii?
Înainte de a-ţi oferi un răspuns, aş vrea să-mi exprim recunoştinţa faţă de colegii de cenaclu care au avut încredere în mine şi care în 2016 m-au ales ca vicepreședinte al cenaclului literar care m-a consacrat şi care astăzi poartă numele Asociația clubul creatorilor sătmăreni „Afirmarea” Satu Mare. Participarea la ședințele de cenaclu reprezintă un exercițiu foarte bun pentru a vorbi despre scrierile și convingerile poetice, despre universul de creație, dar în același timp este și o ocazie de a cunoaște opiniile, sugestiile și îndrumările iubitorilor de literatură. Aceste manifestări artistice țin și de o anume provocare, o sugestie a scrisului sistematic, ceea ce poate deveni un exercițiu benefic. Este adevărat însă că scrisul este generat și impulsionat, în cazul fiecăruia dintre noi de aspecte și coordonate particulare.
Poţi să ne împărtășești momentul debutului tău literar?
Am debutat cu trei creații poetice în pagina de literatură și artă a unui cotidian local în 04.08.2001. A fost un moment emoționant, pentru că nu mi se mai publicase nimic până atunci. Apoi am publicat versuri în reviste culturale precum: „Plumb”, „Vitralii”, „Axioma”, „Alternativa”, „Agero”, „Caiete silvane”, „Oglinda literară”, „Mărturii culturale” etc.. Am apărut cu versuri în antologii ca și „Cuvinte din Nord”, „Poesis autumnal”, „Antologiile revistei Singur”, „Primăveri interioare”, „Poezia-miraj al clipei”, „Armonii de toamnă” etc. Iar debutul în volum s-a produs în toamna lui 2022, cu volumul de poezii „Aproape vis” care are ilustrații semnate de Mira Marincaș.
Te rog să ne spui câteva cuvinte despre proiectele tale de viitor în ceea ce priveşte creația ta literară.
Pandemia – ca reper recent – mi-a arătat mai mult decât oricând că e atât de subțire limita de demarcație dintre viață și moarte. Au dispărut prieteni dragi pe care-i credeam eterni. Așa că aleg precauția în ceea ce privește o eșalonare a proiectelor de viitor. Cert este că voi scrie în continuare și desigur doresc să public.
Cineva spunea că arta va salva lumea. În opinia ta cât de important este să citim poezie sau chiar să scriem, cea din urmă, cu siguranță, fiind doar la îndemâna celor hărăziţi.
Poezia, la fel ca și alte forme de manifestare specifice artei scrisului este o hrană a sufletului. Citind poezie din diferite epoci sau perioade literare, istorice putem să descoperim o periodizare, o diversificare a stilurilor, a preferințelor tematice, a modurilor de expresie. E chiar necesar să citim poezie pentru a ne reaminti imagini, atitudini, stări ale noastre, ale tuturor, formule de viață pe care le aplicăm, cu toate că nici nu bănuim faptul că însăși viața noastră este o metaforă.
Se zice că poeţii au o lume interioară mai specială, creându-şi universul lor propriu. Ai și tu un univers care este numai și numai al tău?
Adesea fac acest exercițiu de imaginație și poate de detașare: trecând pe o stradă îmi imaginez cum arată spațiile nerevelate privirii, curțile și grădinile interioare, casele oamenilor cu fiecare colțișor, locatarii înșiși, trecutul lor și prezentul etc. Deschid portițe prin ziduri, prin garduri, prin oameni, prin priviri și gesturi pentru a permite acestor segmente de imaginar în real să mi se destăinuie, așa cum vor, așa cum sunt sau așa cum și-ar fi dorit să fie. Este o șansă la meditație, o provocatoare coborâre în străfundurile conștiinței.
Cât de importantă este cultura în general, dar mai ales în societatea în care trăim azi?
Cultura este fundamentul oricărei societăți civilizate. Fie că vizionăm un spectacol de teatru, citim o carte, participăm la vernisajul unei expoziții sau suntem martorii unui spectacol de balet etc, actul cultural este la fel de necesar individului precum aerul și apa. Cultura educă, cizelează, unifică și bucură sufletul atât de chinuit al omului. În societatea contemporană, cultura are nevoie de om, tot atât de mult pe cât fiecare dintre noi avem nevoia de artă, de cultură. În imensa alergare, pe care azi o definim viață, cultura este un moment catarhic, o șansă de a ne redefini în raport cu noi înșine, dar și cu arta prin excelență – indiferent de forma pe care ar putea - o alege, în secolul nostru.
În final, dorești să mai împărtășești ceva cititorilor noștri?
Aș dori să încurajez cititorii să caute frumosul oriunde s-ar afla și în orice etapă a vieții ar fi. Să dorească și să creeze frumusețe și armonie în jurul lor, prin toate darurile primite de la Dumnezeu.
Mulţumesc, om frumos!
Ea este Liliana, iar până data viitoare nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
Georgeta Govor
