Vineri, în Săptămâna Luminată, după Paşti, se prăznuieşte “Izvorul Tămăduirii” sau “Izvorul cel de viaţă purtător”, zi în care se aduce o aleasă cinstire Preacuratei Fecioare Maria, ocrotitoarea mănăstirilor, afirmă Părintele Gherontie, stareţul mănăstirii “Izvorul Tămăduirii”, Măriuş, jud. Satu Mare.
În ceea ce priveşte istoricul acestei sărbători, părintele stareţ ne povesteşte că pe când Leon cel Mare era tânăr, plimbându-se prin pădurile din preajma Constantinopolului, a întâlnit un orb rătăcit, oferindu-se să-l conducă la drum. La un moment dat, orbul a cerut apă. Leon a început să caute apă, însă n-a găsit. Pe când căuta un izvor, s-a auzit un glas tainic: “pătrunde, Leon împărate, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile tale apă tulbure – de care vei da – potoleşte setea orbului şi apoi unge ochii lui cei întunecaţi şi vei cunoaşte îndată cine sunt eu”. Procedând precum i s-a cerut, tânărul Leon s-a afundat mai mult în pădure şi găsind un izvor cu apă tulbure i-a potolit orbului setea şi spălându-l la ochi, acestuia i-a venit vederea. După ce Leon a fost proclamat împărat (457-474), a zidit deasupra izvorului o biserică în cinstea Maicii Domnului, al cărei glas a fost învrednicit să-l audă în tinereţea sa.
În acea biserică a Maicii Domnului au avut loc multe vindecări miraculoase prin mijlocirea ei, cu apa izvorului. De pildă, un tânăr vrând să facă un pelerinaj la acest izvor, i se face rău şi le spune celor din preajma sa că de va muri pe corabie să fie dus la biserica Maicii Domnului şi să i se toarne pe trup trei găleţi de apă din izvor şi să fie îngropat în preajma acelei biserici. Murind el şi turnându-i-se peste trup apă din izvor, a înviat îndată. De asemenea, mulţi oameni s-au vindecat de ulcer, cangrenă, abcese periculoase, lepră şi alte boli. După slăvitul praznic al Învierii Domnului Iisus Hristos nu se putea să nu se cinstească Preacurata Fecioară Maria din care S-a întrupat Domnul Vieţii, conchide părintele Gherontie.
Creştinii, indiferent de naţionalitate, au un respect profund şi o dragoste sinceră faţă de Maica Domnului. Respectul se datorează faptului că ea L-a născut pe Domnul Iisus Hristos, făcând posibilă mântuirea neamului omenesc. Dacă Hristos nu S-ar fi întrupat, răscumpărarea omului nu s-ar fi putut realiza. Fiul lui Dumnezeu Se naşte mai înainte de veci din Tată fără de mamă, iar la plinirea vremii ia trup omenesc din mamă, fără de tată. Dragostea, care caracterizează ataşamentul nostru faţă de Fecioara Maria, este o consecinţă a apropierii intime pe care noi o simţim faţă de ea. Creştinul autentic o priveşte pe Maica Domnului ca pe propria sa mamă, motiv pentru care îi dezvăluie toate intimităţile, având convingerea că orice rugăminte adresată cu credinţă, lacrimi şi stăruinţă nu va rămâne fără răspuns.
Dacă Iisus vine pe pământ, născându-Se din Sfânta Fecioară şi făcându-Se frate cu noi, înseamnă că şi noi devenim copiii Mariei, fiind pătrunşi până în adâncul fiinţei de o iubire curată faţă de dânsa. În clipele de zbucium sufletesc şi de suferinţă ne rugăm cu încredere Maicii Domnului, cerându-i sprijinul, iar după ce dorinţa ne este îndeplinită trebuie să îi fim recunoscători. Ea este pentru noi Măicuţa Sfântă, iar cultul pe care i-l acordăm poartă numele de preacinstire sau supravenerare (hiperdulie).
Creştinii pot demonstra faptul că sunt copiii Maicii Domnului dacă se străduiesc să-i imite virtuţile: ascultarea, smerenia, bunătatea, blândeţea, rugăciunea, postul şi, în mod deosebit, felul în care L-a iubit pe Fiul ei, fiind conştientă că demnitatea şi dragostea de mamă pentru copil sunt împletite cu multe sacrificii în această lume. Nimeni nu poate afirma că Îl iubeşte pe Iisus, dacă pe Preacurata Sa Maică nu o iubeşte, ci o defăimează. Suferinţa pe care a îndurat-o în momentele în care Fiul ei a fost răstignit pe Golgota reprezintă o garanţie certă că ea ne va înţelege toate greutăţile prin care trecem.
Prin urmare, în dificultăţile la care suntem expuşi în viaţă, să alergăm la Maica Domnului şi Mama noastră, să ne închinăm înaintea icoanei sale, cu certitudinea că putem obţine orice de la ea, dacă Îl iubim pe Fiul ei răstignit şi înviat.
