O clipă de aducere - aminte! Lucreţia Barbul, o figură de frumoasă amintire a interbelicului sătmărean

Aducem acum în memoria sătmărenilor, o figură luminoasă care şi-a adus contribuţia la înfrumuseţarea vieţii sociale şi culturale a oraşului, mai cu seamă în perioada interbelică. Este vorba despre Lucreţia Barbul, venită pe meleagurile noastre datorită căsătoriei cu primul director român al Bibliotecii Universităţii din Cluj (1920-1935), bibliologul Eugen Pavel Barbul, originar din Lipău. Viaţa Lucreţiei Barbul, iniţiatoarea şi preşedinta „Asociaţiei Româncelor Sătmărene”, s-a desfăşurat pe mai multe coordonate geografice, pornind din Hălmagiul natal (jud. Arad, n. la 13 ianuarie 1891), trecând prin Cluj (1920-1935), venind în Sătmar, trăind apoi la Bucureşti, şi-a încheiat existenţa la Paris, în mai 1978. A fost încă din fragedă tinereţe apropiată de familia Goga, devenind bună prietenă cu a doua soţie a lui Octavian Goga, Veturia. Prin prisma preocupărilor sale, pe tărâm cultural-naţional, a devenit amfitrioană a multor întâlniri cu personalităţi de vază ale vremii, amintim aici doar pe Cella Delavrancea, prof. Petrovici şi soţia, Sabin Drăgoi, Ion Antonescu, doamna Pillat etc. A luat parte la formarea unor societăţi culturale, religioase, filantropice, fiind membră a Societăţii Femeilor Ortodoxe Române (având-o preşedintă pe Alexandrina Cantacuzino) şi a Societăţii Principele Mircea (preşedintă fiind Regina Maria şi vicepreşedintă Lya Brătianu, soţia lui Vintilă Brătianu). Pentru a prefigura un profil al Lucreţiei Barbul, trebuie să amintim faptul că de doamnele pomenite o apropiau, pe lângă implicarea în activităţile puse în slujba comunităţii, călătoriile, opera, concertele simfonice, plăcerea de a primi musafiri. În anul 2004, revista „Magazin istoric” publica în paginile sale un serial în opt episoade cuprinzând fragmente din memoriile Lucreţiei Barbul (născută Ionescu, tatăl său fiind martir al neamului românesc, căzut pradă răzbunării sălbatice a bolşevicilor maghiari după Marea Unire din 1918). Memoriile n-au putut părăsi ţara la acel moment, ele ajungând mulţi ani mai târziu în posesia fiului Gheorghe Barbul (secretar al lui Ion Antonescu), aflat la Paris. Cumnată a prefectului judeţului în perioada interbelică, Ilie Carol Barbul, Lucreţia Barbul a conlucrat în muncile social-cultural-naţionale în cadrul Asociaţiei Româncelor Sătmărene greco-catolice, cu nepoata sa, Maria Demian, dar, de asemenea, a ţinut o strânsă legătură cu Societatea „Altarul” a femeilor ortodoxe din Sătmar. Prin conduita sa ireproşabilă a fost un bun model pentru femeile din Sătmar, fiind un sprijin de necontestat pentru populaţia aflată în dificultate, dar şi o personalitate strălucitoare a elitei interbelice sătmărene. dr. Marta Cordea