Adrian Feher,cunoscut sub numele de scenă Adrian Lupescu, este proaspăt absolvent al Colegiului Naţional „Doamna Stanca” din Satu Mare. Mulţi dintre noi îl ştim în calitatea sa de cantautor de muzică folk, întâlnindu-l în spectacole şi la evenimente culturale,unde, cu nelipsita-i chitară, vine în faţa publicului să cânte poezia. L-am cunoscut pe Adrian în acest context şi mărturisesc că m-a surprins profunzimea gândirii lui. Am descoperit un tânăr implicat în căutarea noului şi-al autenticului, prin inteligenţă, talent şi disciplină. Bunul-simţ pe care îl aduce cu el din familie, care mai apoi s-a conturat frumos în mediul artistic, îi întregeşte felul plăcut de a fi. Tinereţea, dar şi maturitatea gândirii lui, fac din invitatul meu de azi, una din vocile speranţei pentru mâine. Nădăjduiesc, în urma dialogului cu Adrian, că noua generaţie va avea curajul de a se opri o clipă-n loc, spre a privi în urmă la valorile nestemate şi demne pe care le-a zămislit acest pământ, valori ce nu s-au clătinat la răscrucile marilor furtuni. Poate astfel, tinerii de azi, vor avea determinarea şi forţa de-a face din acest ţinut românesc un colţ de rai. Aşadar, modele există, trebuie doar privit înspre ele!
Te felicit, Adrian, pentru promovarea cu succes a examenului de bacalaureat, pe care l-ai susţinut cu puţin timp în urmă. Cât de larg se deschid, azi, orizonturile în faţa unui tânăr aflat la un nou început de drum?
Desigur, tinerii la vârsta mea sunt plini de speranțe și cred că viața e ușoară, dar în scurtă vreme, când vor fi supuși provocărilor existențiale, vor vedea că nu e ușor deloc. Din păcate, după 33 de ani de la Revoluție, oportunitățile sunt departe de așteptări. Să zicem că avem o fereastră… întredeschisă!
Numele tău de scenă este Adrian Lupescu, iar cel real, Adrian Feher. Cunosc artişti care îmbrăţişează această abordare, ce duce parcă, în unele cazuri, într-o notă enigmatică. De unde şi de ce Lupescu?
Pseudonimul mi-a fost inspirat, bineînțeles de lup, care este animalul sacru al strămoșilor noștri: lupul dacic, cel prezent în steagul de luptă al dacilor și Lupa Capitolina – Lupoaica, simbol al latinității.
Mulți dintre cititorii acestei pagini te cunosc în calitatea ta de cantautor de muzică folk, însă tu mai ai o mare pasiune, aceea de a scrie. Ai un album de muzică folk şi cărţi care-ţi poartă semnătura. Spune-ne, te rog, câte ceva despre creaţiile tale artistice.
În plan literar, până la 19 ani, am publicat patru cărți, una dintre ele fiind tradusă și în limba maghiară, iar în plan muzical, am debutat cu un CD de muzică folk ,,Cord și corzi”, album în care am adunat câteva din compozițiile mele proprii. Cred că, atâta vreme cât ai de spus ceva, trebuie să ai curajul de a spune răspicat acele lucruri. Până la urmă, artistul se raportează mereu la lumea în care trăiește și pe care el se străduiește, prin creația sa, s-o facă cel puțin, mai acceptabilă.
Când şi cum s-a întâmplat întâlnirea cu scrisul? Dar cu muzica folk? A fost cineva care te-a descoperit, sau ai căutat contexte, oameni, locuri care să fie pe frecvenţa preocupărilor tale, având această chemare către exprimarea artistică?
Nu știu exact care a fost momentul acela, cred că lucrurile au decurs firesc, iar nevoia de a mă exprima în felul acesta, exista în mine și căuta căi de cunoaștere și recunoaștere. Să nu uităm că eu provin de la Odoreu, acolo unde poezia și muzica folk au fost cândva privilegiate și m-am simțit dator să duc cumva mai departe această splendidă tradiție culturală.
Știu că ai participat la numeroase concursuri literare, muzicale. Expune-ne, te rog, impresiile şi realizările tale legate de aceste experienţe.
Am participat la câteva concursuri de muzică folk, am luat Marele Premiu la festivalul ,,Octavian Bud”, precum și câteva premii la festivalul de folk de la Sighet. În plan literar, am fost laureat al mai multor concursuri de creație literară, poezie, proză, reportaj și cred că aceste recunoașteri publice mi-au întărit convingerea că fac ceea ce trebuie.
Eşti membru al vreunui cenaclu literar? Dacă da, cât de important este pentru tine să participi la astfel de întâlniri?
Sunt membru al Cenaclului ,,Cronograf”, dar și al Cenaclului ,,Alfazet” al tinerilor scriitori sătmăreni. Cenaclul este de fapt, un atelier în care ai prilejul să supui analizei colegilor tăi, scrierile tale, dar și să ai contact direct cu lucrările celorlalți. Este un bun exercițiu pentru orice creator.
Se spune că în existenţa noastră de om matur, ideal ar fi să devenim ceea ce ne-am dorit, instinctiv, încă din fragedă pruncie. În acest context te întreb, dacă dorinţele tale din copilărie coincid cu cele de azi? Ce planuri de viitori ai, Adrian?
Culmea, când am fost copil, nu cred că mi-am dorit ceva în mod special, de abia acum, în pragul maturizării mi s-au cristalizat opțiunile și voi urma cursurile Facultății de Istorie - Arheologie, de la UBB Cluj, unde recent am fost admis.
Care sunt cele mai important sfaturi pe care le-ai primit de la cei care au crezut în tine şi te-au încurajat în a-ţi împlini visurile?
Au fost multe îndrumări, sfaturi și îndemnuri, pentru că este absolut necesar pentru formarea ta ca om și artist, să fii discipolul cuiva. Chestia asta, de multe ori, ,,arde” etapele și astfel, poți ajunge mai repede și mai sigur la rezultatul scontat.
Consider că vocea tinerilor de azi contează, de aceea te provoc să ne împărtăşeşti câteva gânduri care ar contribui la construirea unei societăţi cât mai funcţionale, agreabile şi de ce nu, chiar armonioasă?
Am senzația că tânăra generație are o voce mult prea firavă în societate și cu atât mai puțin în politică. Eu cred însă că menirea artistului în lume este aceea de a contribui la umanizarea ei, la deschidere înspre stele și cer.
Ce le-ai transmite acelor tineri care simt că au ceva de spus în domeniul artei, dar care nu şi-au găsit, încă, drumul?
Cum spuneam, trebuie să ai curaj, pentru a-ți afirma vocea proprie și dacă cei din jur te validează și îți recunosc valoarea, trebuie să mergi mai departe. E un drum anevoios, dar pentru fiecare dintre noi, e unic și spectaculos.
În final, dacă vrei să adresezi câteva cuvinte cititorilor acestei pagini de cultură…
În primul rând, aș dori să vă mulțumesc pentru șansa pe care mi-ați dat-o cu acest interviu, de a-mi exprima direct, gândurile și simțămintele, iar în peisajul tot mai arid al presei, o pagină de cultură cum e și aceasta, este o adevărată oază de lumină și liniște.
Mulţumesc! El este, Adrian! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii, creativ şi autentic!
Georgeta Govor
