A trecut mai bine de o săptămână de când comunitatea românească romano-catolică de la Biserica Calvaria și-a schimbat parohul. După 10 ani , părintele iezuit Iulian Budău și-a încheiat misiunea la Satu Mare iar într-o seară specială cu o slujbă plină de emoții acesta i-a predat parohia și pe cei peste 900 de enoriași pe care i-a strâns în jurul lui, părintelui Marius Leabu.
În mod normal, ca ziarist aș fi fost tentat să trec momentul drept o știre de coloană sau maxim de pagina dedicată religiei...S-au mai schimbat preoți prin parohii, unii chiar cu scandal și tot nu s-a sfârșit lumea. Dar, căci există un mare DAR, despărțirea de preotul Iulian Budău nu poate trece ca un fapt divers în viața Sătmarului...”Omulețul”, ca să folosesc un apelativ drag lui atunci când vorbea de Părintele PAPA Francisc în emisiunile de la Nord Vest TV a reușit prin harul său, simplitate , umor și noncoformism să spargă multe dintre barierele pe care unii clerici le-au pus de-a lungul vremurilor între ei și credincioși. Și mai ales între ei și tineri.
Părintele Lang a deschis Calvaria, acum 30 de ani comunității românești. Și a slujit în limba română , la început duminica de la ora 8 dimineață ...Peste ani părintele Roman a reușit să renoveze superba biserică de lângă Colegiul Mihai Eminescu și s-o transforme într-o bijuterie a Sătmarului...Iar în ultimii 10 ani, Iulian Budău , ca un magnet , a umplut-o. Și a spart un clișeu vechi de prin zonă că Paștele Romano-Catolic e neapărat ”Paștele Ungurilor” în Satu Mare. De ani buni nu mai e așa căci comunitatea românească de romano-catolici e una numeroasă și aș zice de luat în seamă .
M-aș fi așteptat ca la slujba de Sfântă Mărie, cea de predare-primire , mai ales că am avut parte și de un concert deosebit la final, să-l fi avut în curtea Bisericii Calvaria și pe Episcopul Eugen...E doar o părere personală...Omul Iulian ar fi meritat măcar atât ...un mulțumesc , dar cum căile Domnului sunt mereu încurcate, cine sunt eu să judec....
Spun eu azi un mare MULȚUMESC pentru colaborarea deosebită pe care am avut-o cu părintele IULIAN. Emisiunile, interviurile și mai ales momentele de după m-au făcut mai bogat . Sufletește... Păcat că am apucat doar ultimii trei ani și jumătate din mandatul lui de ZECE...Și acum parcă îi văd fața zâmbitoare când am convenit să transmitem în plină pandemie slujba de Înviere de la Calvaria...Ori să-i simt tristețea că nu poate face mai multe pentru bătrâni, pentru sătmăreni , în acele vremuri de izolare...Ca să nu mai vorbesc de povestea cu refugiații pe care i-ar fi vrut ajutați și aciuați la Mădăras...Nu mai revin asupra subiectului că îi facem de groază pe unii frați întru creștinism. Și ar fi multe amintiri . Părintele Iulian, alături de părintele Cristian Silaghi și mai de un an și de părintele Eduard Fischer mi-a plăcut să spun că a făcut parte din ECHIPA CÂȘTIGĂTOARE de la Nord Vest TV. Echipa cu care înaintea sărbătorilor importante încercam să le aducem momente de suflet telespectatorilor emisiunii Actualitatea sătmăreană...
Echipa câștigătoare nu se schimbă, asta se spune în sport doar că acum eu sunt nevoit ca înainte de Crăciun să caut un înlocuitor pe măsură pentru Părintele Iulian .
”Am fost trimis pentru trei ani. Între noi fie vorba unii au pariat că nu voi sta mai mult de două luni, dar trecem peste asta. Unii se vor bucura că au scăpat de mine, alții vor regreta...” a spus, printre multe altele, la despărțire părintele Iulian...Așa și este...de plecarea lui se vor bucura cei pentru care a reprezentat o amenințare că ”le fura enoriașii”. Cei din propria parohie care au crezut că-l vor putea controla dar nu le-a prea reușit ori cei care nu s-au putut obișnui cu nonconformismul lui, un popă care fumează, care spune glume bune și care știe să le vorbească tinerilor pe limba lor...
Cine îl regretă...aș vrea să cred că 90% dintre cei care formează Parohia Calvaria .Mulți cei care au recunoscut că au ales Calvaria tocmai pentru că acolo slujește un popă altfel. Tinerii pe care i-a strâns în jurul bisericii și noi care l-am ascultat cu drag la fiecare prezență pe ”sticlă”.
Și ar mai fi multe de scris despre prezența lui Iulian Budău la Satu Mare...Și aș fi tentat să zic că e gata ȘTIREA! Doar că plecarea lui Iulian nu e singura știre pe care seara de 15 august ne-a oferit-o slujba de la Calvaria...Ei bine știrea nespusă de nimeni e că odată cu plecarea lui Iulian de la Satu Mare pleacă și Ordinul Iezuiților...Promit să revin cu importanța pe care Ordinul Iezuit a avut-o la Satu Mare. Cu alungarea lor pe vremea lui Rakoczi, cu clădirile importante și lucrurile minunate pe care le-au făcut în Cetatea Sătmarului...Cu revenirea aici în 1993 odată cu vizitele tot mai dese în România a părintelui Jean Magnan. Cu ”Casa Ana ” de la Satu Mare ...O casă care acum e de vânzare...
Și pentru că materialul ăsta trebuie să aibă un final ...spun doar atât...Mulțumesc părinte Lang, Mulțumesc părinte Jean, Mulțumesc părinte Iulian...Cu primii doi ne mai putem întâlni doar în împărăția Celui de Sus...Cu Iulian trag nădejdea că vom mai avea ocazia să refacem ECHIPA CÂȘTIGĂTOARE! Aici pe pământ!
Florin Mureșan
