La Bobald, cu Mircea Florian, despre instrumentele pe cale de reapariție

La mijlocul lunii când a venit să ne cânte și încânte la Noaptea Muzeelor am avut onoarea de a-l avea invitat în studioul Actualității sătmărene de la Nord Vest TV pe Mircea Florian. La finalul interviului care ar fi trebuit inițial să țină vreo 20 de minute dar s-a întins până spre minutul 50 ne-am promis că povestea va continua la finalul lui iulie la Bobald. La tabăra dedicată tulnicului pe care ”inventatorul” folk-ului a ”ridicat-o” de vreo 10 ani încoace... Iar săptămâna trecută împreună cu Robi și cu a lui cameră magică de luat vederi și nu vedenii, și, cu directorul Muzeului Județean, Liviu Marta pe post de călăuză am pornit pe calea Bobald-ului. Și nu ajungeam în tabără fără călăuză căci locația nu apare pe nicio aplicație WAZE sau Maps...E undeva lângă centura Careiului de la sensul giratoriu dinspre Satu Mare , pe un drum de pământ ce ocolește acum un lan de porumb... O oază de liniște unde găsești și-un sit arheologic și niște sculpturi ori ”pietre prețios șlefuite” și mai găsești o gospodărie în toată regula cu păsări de curte , țapi, capre și bineînțeles un simpatic câine. Un loc perfect pentru o Școală de vară în care învățăceii în ale tulnicului să sufle-n voie, sau mai precis să cârâie fără să deranjeze vecinii ... Un loc încărcat de istorie... Aici am continuat povestea cu Mircea Florian. Și nu numai cu el ci și cu doamna Lina din Ianculești , tulnicăreasă și bucătăreasă de nota 10...Ori cu Crinela Narița, nepoata Marianei Gligor, declarată încă din 2014 Tezaur Uman Viu ( creatoare de costume populare și interpretă la tulnic) și ea o profesionistă a tulnicului, membră a Grupului de Tulnicărese Apuseni. Am intrat rapid în horă și am făcut cunoștință cu familia tulnicelor. Care are o răspândire foarte interesantă în România. Tulnice propriu-zise nu se găsesc decât în Munții Apuseni, dar există și în Timocul Sârbesc, tot pe arcul Carpaților. Acolo mai există încă urme ale acestui instrument, mărturii... Dar instrumentul nu mai există. A dispărut. Sau, mă rog, există în niște muzee. Dar mai e o zonă în Vrancea, unde se cântă la bucium. Mai e o zonă în nord, în Bucovina. Tot în nord în Maramureș și Oaș. Și mai există o zonă specială în județul Satu Mare, unde moții de câmpie îl țin în viață. Acum, în Apuseni, instrumentul a ajuns să fie cântat aproape exclusiv de către femei dintr-un motiv foarte simplu. În Primul Război Mondial, toți bărbații au fost duși în armată. Au fost pierderi uriașe. Nu mai avea cine să cânte. Pe durata plecării bărbaților pe fronturi, femeile au trebuit să comunice. Instrumentul ăsta nu avea un rol strict muzical, ba aș zice că era folosit mai ales la semnalizare. Cu el se întrebau „ce faci?”, „cum merge?”, aveau coduri, era extraordinar. Mai sunt și azi și există și niște teme muzicale speciale. Un exemplu e „drăguțul”. Fetele și azi, când ies să își aranjeze o întâlnire, dau din tulnic un semnal. Culmea e că, peste semnalul clasic, se pun cu rafinament anumite „ornamente”, în așa fel încât receptorul înțelege că e un semnal pentru el și nu pentru altul. Ceilalți nu recunosc semnalul ca fiind de la „drăguța” a lor. Funcționează la marele fix obiceiul ăsta. Și de atunci cântă mai mult femeile. Dar nu e o regulă, pentru că buciumul e cântat în Vrancea doar de bărbați. Trâmbița, varianta din Bucovina, nu are treabă cu bărbați, femei. E mai complexă. Așa se face că nu putem spune că e un instrument cântat exclusiv de femei și nu a fost. Iar pentru mai multe semnale despre tulnic sau despre instrumente vechi rog accesați pagina de facebook a NORD VEST TV unde se găsește înregistrarea întregii emisiuni. Nu pot decât să fiu mândru că măcar într-o după amiază de vară acești oameni minunat de simpli m-au primit în tabăra lor...Și-am aflat lucruri deosebite și-am fost părtaș la o lecție de muzică ...altfel. Mircea Florian, Omul care a inventat și reinventat ”Podul de piatră s-a dărâmat” construiește acum punți ...Punți între tradițional și modernism și inventează un termen pentru tulnicul atât de drag moților de la Ianculești , și nu numai lor, acela de instrument pe cale de reapariție...și nu dispariție. P.S.Miniconcertul participanților la Școala de vară de la Bobald susținut la Castelul Karolyi din Carei a fost demonstrația că ceea ce se petrece an de an la Bobald merită toate eforturile. Nu zicem că merită toți banii pentru că ar trebui să spunem că merită infinit mai mulți bani... P.S. 2. Cu tulnicele și cu moții de câmpie ne întâlnim pe 27 august la Ianculești. Vine și Episcopul Iustin să sfințească biserica din Ianculești...Va fi ziua în care tulnicele vor suna a sărbătoare în județ. Florin Mureșan