Artistul plastic Ion Sasu s-a născut într-o zi de 23 august 1939, în Târşolţ şi ne-a părăsit pentru totdeauna în 20 octombrie 2011, la doar 72 de ani, măcinat de o boală lungă şi chinuitoare. Chiar dacă părinţii săi (după cum el însuşi mărturisea) nu l-au încurajat deloc să urmeze studiile unei Şcoli superioare de artă, fiind chiar oponenţi ai acestei idei, în special tatăl, artistul şi-a urmat, totuşi, visul, absolvind în 1964 Facultatea de Arte Plastice a Institutului Pedagogic din Cluj.
L-am cunoscut personal pe artist încă din anii 70, când fiica sa, Mara, era eleva mamei mele în clasa I-a la Liceul nr. 3, actualul Colegiu "Doamna Stanca". Din păcate, acea fetiţă frumoasă, cu părul bălai şi cu ochii precum cerul senin, suferea de leucemie şi a trecut în nefiinţă în vara imediat următoare terminării clasei I-a. A fost un eveniment tragic ce a marcat viaţa şi creaţia ulterioară a pictorului.
Prin 1967, la doar trei ani de la absolvire, Ion Sasu a avut parte de prima expoziţie personală. Au urmat altele, nu doar în Satu Mare, ci şi în multe locaţii din ţară şi chiar din Europa. A fost răsplătit pentru uriaşul său talent, dar şi pentru efortul său generos, cu numeroase premii şi distincţii. Actualmente, lucrările sale se regăsesc în diverse colecţii publice şi private din ţară şi de peste hotare.
Ca om, era cunoscut drept o persoană orgolioasă, cu un ego puternic. Era, totuşi, o persoană sensibilă, în lucrările sale predominând lumina, în detrimentul formelor. Iubea cromatica diversă, punând accent pe structură şi mai puţin pe mişcare, fiind, în felul său, un artist extrem de original. În ultima perioadă a creaţiei, dar şi a vieţii, a abordat teme religioase, care indică o apropiere de Atotputernic şi de o filozofie creatoare influenţată de divinitate.
Lumină veşnică, artist nemuritor!
Claudiu Govor
