VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: CONFESIUNI DE PE COLBURILE EUROPEI – PAGINI DIN ISTORIA CENUȘIE A MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI - 3

    De Sergiu Auraș Când vom fi în măsură să înțelegem ce e viața, vom fi și capabili să ne dăm seama de sensul  existenței noastre. Toate drumurile întortocheate din viață duc spre o singură direcție, spre un final al vieții ce poate sclipi oarecum din pricina valorilor acumulate în timp ce încă respirăm, pentru ca mai apoi, devenind oameni din toate punctele de vedere, vom fi în măsură să decidem pe cont propriu ce vrem să facem cu ea ... totul desigur cu pași mărunți și înghețați, pe un drum fără indicatoare în care suntem implicați în a consolida existența fragilă și bătută de grindina eșecurilor și durerilor tăcute din suflet; într-o continuă luptă pentru spulberarea barierelor, prejudecăților anticipate a oamenilor fie bune, fie mai puțin bune.  Într-adevăr, uneori putem deveni fugari, din diferite motive, printre care situația financiară, sau alte motive care ne îndepărtează de propria țară.

       Am avut ocazia de a sta de  vorbă cu o persoană din România, care-și trăia viața cum putea mai bine, fără a avea ocazia de a pleca din țară pentru a munci. Întrebându-l ce părere are despre noi ceilalți care am plecat afară, cum ne consideră, răspunsul a fost direct: “Nu consider nici trădare de neam și nici lașitate de a fugi din această țară. Aici mă reține boala pe care o am, că de nu, aș fi plecat și eu cu siguranță în Italia. Asta e, nu am avut încotro și m-am resemnat”.

“Mulți au plecat din țara asta, majoritatea care mai știu vreo meserie, tu cine crezi că va mai ridica țara asta cu cei care am rămas?”

        Altădată am avut un dialog destul de serios cu o altă persoană care trăiește într-un sat de pe la noi cu familia. El era de părere că în cele din urmă locul nostru este aici în România unde ne-am născut, considerând totodată că și aici se  găsesc oportunități.

”Acum, vrei ca eu să mă întorc și să ridic țara? Am suferit destul pentru ca să mă mai întorc”

     Un alt conațional ce trăiește în Europa era de părere că: “După ce sistemul din România, mai ales care exista la acea vreme, practic ne-a alungat din țară, noi am plecat unde am văzut cu ochii pentru a putea trăi cât mai decent și să ne putem întemeia o familie. Poate tu, ca român vei reuși în final să te descurci, numai tu știi cum, poate cu sacrificii vei reuși să-ți iei și o mașină mai bună ... și când te vei întoarce din concediu în țară să te găsești în situația de a stârni invidia oamenilor în mod inutil”. În viață pornim pe acest drum în căutarea fericirii și de ce nu, a bunăstării materiale ce ne poate ușura supraviețuirea, la care aceste lucruri au oarecum un cost semnificativ: kilometri distanță de dor de părinții care te-au crescut, niște rude sau prieteni care ți-au luminat câtuși de puțin existența fiindu-ți alături.

       Diferența este că în zilele în care trăim nu mai este necesar să luptăm pentru o libertate politică, ci pentru una existențială,  în care ni se  demonstrează a fi mult mai dificilă trăirea iluziei de a fi la un pas de realitate, și în același timp mai aproape de un orizont promițător, care în final să ne facă să alunecăm pe spirala incertitudinii unei vieți alese din necesitate.

        Rămâne doar VISUL pe care să-l urmăm ... și atât ...

căutând să ne expunem valoarea personală în orice mod și oriunde în această lume, fiind totodată capabili să trasăm linii de graniță spre alți semeni, pentru a ne ascunde de ei. Alergăm în scurta noastră viață cât ne văd ochii fără a ști ce ne așteaptă la capătul liniei și vrem să ne vedem emblema realizării noastre umane ce poate ne va rezerva un loc câtuși de mic în istorie.       Sponsorul ediției: