Cleopatra și coroana Egiptului

Cleopatra nu era o femeie foarte atrăgătoare, după cum aflăm de la Plutarh şi de la Suetonius, imaginea noastră despre ea fiind mai degrabă asociată cu frumuseţea lui Elizabeth Taylor decât cu monedele pe care este reprezentată cu bărbia ţuguiată, nasul încovoiat şi pomeţii prea ridicaţi...La vremea Cleopatrei, Egiptul era foarte bogat, dar şi foarte nesigur din punct de vedere politic. Guvernând împreună cu fratele său după moartea lui Ptolemaios Auletes (51 a.Hr.), încearcă să se apropie de Roma trimiţând trupe în ajutorul acesteia în Siria, dar este acuzată de colaboraţionism. Cel care ţinea de fapt frâiele puterii era eunucul Pothinus, cel care îl va ucide pe Pompei pentru a câştiga sprijin de la Caesar. Dar Caesar se încurcă, atât politic cât şi personal, cu abila Cleopatra şi îl învinge pe generalul Achillas cu ajutorul micii sale legiuni şi a legiunilor trimise de Mithridates din Pergam. Coroana Egiptului le revine Cleopatrei şi altui frate, Ptolemeu al XIV-lea, dar de facto doar reginei. Deşi se presupune că i-ar fi dăruit un copil lui Caesar, acesta nu l-a recunoscut niciodată în public. După asasinarea lui Caesar, care mai degrabă s-ar fi datorat popularităţii sale care ştirbea interesele senatorilor, decât intenţiei sale de a distruge republica, Cleopatra iar trebuie să se orienteze către unul dintre pretendenţii la putere. Lăsându-i pe Octavian şi Antonius în expectativă, se decide abia după ce Antonius le zdrobeşte armatele lui Cassius şi Brutus. Potrivit lui Plutarh (Vita Antonii), regina îşi expune ostentativ bogăţiile şi senzualitatea când călătoreşte spre Tarsus, iar acolo cei doi devin amanţi. În pofida propagandei negative a lui Octavian, Cleopatra era un politician abil şi un lider plin de energie, căutând să-şi apropie supuşii învăţând demotica şi practicând vechea religie egipteană. Administrarea sa fiscală a avut drept rezultat ştergerea datoriilor tatălui său şi finanţarea flotei de război pentru Antonius. Acesta, după o ședere de câţiva ani la Athena, se reîntâlneşte cu Cleopatra la Antiohia, unde îşi reiau relaţia. Iarăşi, în pofida propagandei lui Octavian, care spunea că se lasă sedus de Cleopatra şi îi cedează teritorii, acţiunile lui Antonius urmau strategia generală de guvernare a provinciilor din est, prin intermediul alianţelor cu regatele clientelare. Campaniile sale însă au eşuat, iar refuzul lui de a-i accepta ajutorul Octaviei îl provoacă şi mai tare pe Octavian, care încearcă să convingă Senatul că rivalul său urmăreşte să îşi creeze propriul imperiu în est. Antonius este prea popular ca să fie declarat inamic al poporului, dar Cleopatra nu era văzută cu ochi buni. Asta mai ales după ce Antonius cucereşte Armenia şi pune regatele clientelare din est sub sceptrul ei. Ba mai mult, îl recunoaşte pe Caesarion drept fiul lui Caesar, o sfidare directă a autorităţii lui Octavian. Documentarist: Ionică Moldovan