"Sunt născută în Satu Mare, dar sufletul meu este mereu la Valea Vinului, satul copilăriei mele", ne spune invitata mea de azi, Corina-Alina Finta, de profesie inginer în industria alimentară, cu masterat în biologie-biochimie. În prezent, îşi continuă studiile universitare în domeniul psihologiei. Tânăra poetă participă la întâlnirile din cadrul - Clubul Creatorilor "Afirmarea", unde se implică cu entuziasm în viaţa cenaclieră literară. Un om de admirat pentru modul în care abordează viaţa, cu maximă seriozitate şi responsabilitate, şi cu neîncetată preocupare în a-şi cultiva şi împărtăşi propria-i expresie poetică. Omul care nu risipeşte clipa şi care, cu siguranţă, merită atenţia presei, fiind un imbold pentru acei tineri din noua generaţie, care încă nu au avut curajul sau determinarea de a-şi valorifica potenţialul creativ.
- Eşti o surpriză plăcută şi binevenită în lumea poeziei sătmărene, cu un suflu tânăr şi proaspăt. Cum s-a născut această năzuinţă de a te exprima în vers?
Primele versuri, mă refer la alea mai serioase, care depăşesc universul copilăriei, le-am scris când eram deja în câmpul muncii, cum s-ar spune. N-aş putea să redau exact, dar ştiu că era ceva, care nu mai voia să stea înlăuntrul fiinţei mele, hai să spunem, ca o dorinţă de exprimare, sau ca o veşnică frământare interioară, un clocot continuu, cu gândul de a refula. Nu mi-au dat pace, până nu le-am scris, pe niște post-ituri. Versurile nu au venit oricum, ci pe ritm de hip-hop, şi asta fără să-mi fi propus vreodată să sune la acest mod. Veneau cu o melodicitate aparte, de aceea în versurile mele, rima este predominant pereche, deși multora li se pare învechită. La un moment dat, chiar vorbisem cu un rapper din România căruia îi dădusem trei poezii, pentru a le interpreta în stilul caracteristic al acestui gen muzical. Însă, proiectul nu s-a finalizat, din păcate. Dar nu-i timpul pierdut. Ideea rămâne în continuare.
. 2. Spune-ne un nume de scriitor/poet, pe care-l admiri, şi care poate te-a marcat în scrierile tale.
Sunt atât de mulți oameni talentați, care au ceva de arătat lumii acesteia, încât mi-e greu să numesc doar unul. Totuși, scriitoarea meu preferată este Leila Sandra Mocanu, fără de care nu cred că aș fi ajuns unde sunt acum, fiind cea care m-a îndemnat să public. Leila scrie romane SF și nu numai, proză scurtă și uneori poezie. Are o minte strălucită și o imaginație fantastică. Deși este puțin cunoscută în România, pot spune că scrierile ei seamănă cu cele ale lui Stephen King, pline de mister. Problema noastră, a românilor, este că nu ne sprijinim autorii așa cum ar trebui. Avem foarte mulți autori tineri, talentați, dar care sunt subapreciați sau prea puțin promovați, dacă nu au „cunoștințe” unde trebuie.
- Iată o pagină de cultură deschisă şi către generaţia tânără, a cărei voce contează cu adevărat şi pe care o aducem cu drag în atenţia cititorilor rubricilor noastre. Ce exprimă poeziile tale, Corina? Spune-ne câteva ceva despre publicaţiile tale.
Poeziile mele redau situaţii, contexte, stări, trăiri din viața de zi cu zi, vorbesc despre iubire, trădare, ascensiune, decădere, natură, cam tot ceea ce ne înconjoară. Momentan, am trei volume publicate. Primul este mai underground, mai „supărat” pe viață ca să zic așa, şi se intitulează, „Punctul din mintea furtunii”. Lansarea a avut loc la Romexpo în cadrul Gaudeamus în 2018. Cel de-al doilea volum „Pendulări prin paradisul pătrat” este puţin mai optimist şi a obținut mențiune la un concurs internațional de volume. Al treilea este un elogiu adus speranței de unde și numele volumului „Soarele răsare și mâine”. Am apărut în două antologii la editura Siono cu două proze scurte, care au fost selectate dintr-o mulțime de alte proze, dar și în alte culegeri de poezii. Am fost publicată şi într-o antologie internațională, cu poezie în limba engleză. Creaţii ale mele au apărut în reviste literare din țară, dar și din străinătate, în Anglia și Canada.
- Eşti foarte cunoscută şi apreciată pe reţelele de socializare, unde, pe pagina ta apar dese postări: "Azi cartea mea merge către…. cutare….din oraşul….cutare". Cum ai reuşit să creezi o asemenea emulaţie în jurul cititorilor de poezie din mediul virtual?
Este interesant cum oameni care locuiesc în diferite părți ale lumii împărtășesc aceleași gânduri și trăiri ca și tine. Eu le-am spus cititorilor mei în felul următor: dacă îți place cartea mea, fă-mi te rog o poză cu ea, acolo unde o vei duce. Și aşa au făcut, şi le mulţumesc! Astfel, cărțile mele au călătorit mai mult decât mine din Florida până în Dubai, Maldive, Italia, Anglia, Franța, Spania, Austria, Germania, iar de România nici să nu mai vorbim. A ajuns aproape în toate județele din țară, ceea ce mă bucură nespus de mult.
- Cărui segment de public te adresezi?
Poeziile mele pot fi citite de oricine, indiferent de vârstă sau pregătire. La o simplă citire, ar putea să pară facile, dar dacă ești puțin atent, o să-ți dai seama că sunt mult mai profunde decât le-ai perceput la prima lectură. Sunt scurte, dar cu o mare încărcătură de senzații și trăiri. Pot fi citite oriunde, aşa cum scrie, de altfel, și pe coperta patru a primului volum. Conțin și niște „cugetări”, cum le-am numit eu, un fel de scurte sfaturi sau conștientizări.
- Ai ceva în pregătire pentru iubitorii de poezie ?
Atâta timp cât am inspirație, încerc să creez. Când aceasta mă părăseşte,nu scriu nici măcar un cuvânt, uneori luni la rând. Acum, însă, muza mea e în engleză, să vedem cât va sta cu mine și unde mă va duce. Și da, mai am un volum în lucru, să vedem când iese. Așa că, stați pe aproape!
- Ce alte pasiuni mai ai, Corina?
Uneori mai fac și filmări. Sunt implicată, alături de alţi colegi, într-un proiect ce vizează păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor din Țara Oașului. Momentan suntem într-o pauză de respiro, dar sperăm să revenim cât mai curând. Sunt pasionată şi de arta fotografică, îmi plac călătoriile, doar că nu prea mai am timp să mă aplec şi înspre ele.
8.Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta ? În câte zări te împarţi? Când ai răgaz şi pentru poezie?
Da, într-adevăr este foarte greu să faci o mulţime de lucruri concomitent. Dimineața îmi duc băiețelul la școală, dar la ieșire nu întotdeauna reuşesc să-l iau, depinde cum lucrez. Noroc că am în preajma mea, oameni dragi pe care mă pot baza. Apoi, ori sunt la muncă, ori lucrez de acasă, ori am cursuri. După-masa fac teme cu fiul meu, iar dacă-mi rămâne timp poate apuc să citesc ceva. De obicei scriu noaptea, sau dacă-mi vine inspirația în timpul zilei le trec repede în telefon, că altfel uit și duse sunt pe vecie. În weekend mergem la ţară, să ne încărcăm bateriile pentru o nouă săptămână.
- Un gând cititorilor acestei pagini de cultură…
Arta şi cultura au vindecat mereu. Dacă cineva reușește să atingă sufletul unui alt om prin ceea ce face, atunci acel om și-a atins scopul. Încercați să vedeți arta, de orice fel, și apoi omul care o realizează. Nici nu ne dăm seama ce oameni minunați trăiesc lângă noi, până nu ajungem să-i descoperim. Căutați, fiți flămânzi de artă și hrăniți intelectul și dorința de frumos. Astfel veți fi mai împliniți și îi veți ajuta și pe alții să schimbe lumea într-un loc mai bun și mai paşnic. Mulțumesc celor care mi-au citit creațiile, iar celor care nu le-au descoperit încă, le spun „niciodată nu e prea târziu pentru ceva bun”! Vă mulțumesc!
Mulţumesc! Ea este Corina! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
I. Govor
