În ziua de 2 noiembrie, creştinul pios îşi aminteşte de cei plecaţi la Tatăl Ceresc, în ziua de Pomenire a Tuturor Răposaţilor...
iar creştinul nu trăieşte doar pentru sine ci, aşa cum ne-a învăţat Sfântul Apostol Pavel: „Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine; căci dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.” (Rom. 14, 7-9).
Evlavia către sufletele celor ce suferă în focul curăţitor al Purgatoriului, conform tradiției catolice, sau a vămilor, după tradiția ortodoxă, este răspândită la toţi creştinii, pentru că toţi se roagă pentru cei răposaţi, deci pentru cei ce se află într-un loc de aşteptare, de trecere, unde pot fi ajutaţi de noi cu rugăciuni, jertfe, celebrarea Sfintei Liturghii, spre a le dobândi iertarea păcatelor şi trecerea spre locul fericirii veşnice. În Biserica Universală, existenţa Purgatoriului şi a necesităţii de a ne ruga pentru sufletele care aşteaptă curăţirea deplină, înainte de a se prezenta în faţa Domnului – este un act de Credinţă. Evlavia care se practică faţă de aceste suflete se manifestă prin rugăciuni, făcute împreună cu Biserica sau în particular, prin sfintele slujbe pentru cei răposaţi, prin pomenile ce se fac cu acest scop, prin dobândirea indulgenţelor pentru aceste suflete, prin diferite fapte bune care se săvârşesc pentru a veni în ajutorul lor. De aceea, Sfânta Biserică a consfinţit o lună întreagă pentru ajutorarea acestor suflete. Printr-o meditaţie, o rugăciune, o lumânare, o decadă de Rozariu, o mică milostenie, cei rămaşi îşi îndeplinesc datoria sfântă, devenită poruncă a Bisericii, de a-şi îndeplini obligaţiunile faţă de răposaţi.Să vedem ce ne spune Biserica Orientală
În lucrarea PRIVEGHIUL CREŞTINESC, părintele protosinghel Nicodin Măndiţa spune: „Însăşi Sfânta Scriptură, de la începuturi, ne arată că: „Omul moare că n-a rămas în ascultarea bogată, în fericire, unde-l aşezase Dumnezeu şi a mâncat din pomul oprit de la care Dumnezeu i-a poruncit să nu mănânce, s-a semeţit şi s-a umplut de slavă deşartă, păcatul alterându-i frumuseţea chipului, <împleticind sufletul în pofte pătimaşe>”.
(,,Odihnă în așteptarea Învierii,,- grafică, Chira Alexandra, clasa a VII - a A, Școala Gimnazială Halmeu, profesor coordonator: Maria Chira)
Nimeni, aşadar, să nu spună că: „mă ispiteşte Dumnezeu” că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi nici nu ispiteşte pe nimeni. Fiecare, momit şi târât de pofta sa, se ispiteşte singur.Pofta, zămislind, naşte păcatul, iar păcatul, săvârşeşte, naşte moartea...
„Nu iubiţi lumea şi nici cele din lume! De iubeşte cineva lumea, în acela nu este dragostea Tatălui. Pentru că toate cele din lume; pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci din lumea aceasta. Lumea însă trece cu poftele ei, iar cel ce face voia lui Dumnezeu va rămâne în veac.” (1 Ioan, 2, 15-17). Acestea au atras şi atrag blestemul lui Dumnezeu asupra protopărinţilor şi asupra noastră, a tuturor oamenilor, zicând: „Pământ eşti şi în pământ vei merge!” (Fac. 3, 17-19). Aşadar omul moare pentru că a fost blestemat de Dumnezeu. „pentru că ai ascultat de vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, blestemat va fi pământul pentru tine. Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă îţi va rodi el…În sudoarea feţii tale vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!” (Fac. 3, 17-19).Cum au murit şi mor oamenii?
Indiferent de vârstă, sex şi starea lor materială oamenii mor astfel: sufletul sau duhul iese din trup, se desparte de el, pe un timp îndelungat, până la sfârşitul lumii acesteia trecătoare, învierea obştească, până la a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos. După ieşirea sufletului, trupul rămâne mort, fără suflare, nemişcat, fără nici o simţire.Ce face sufletul omului după ieşirea din trup?
După ieşirea din trup, aşadar, după despărţirea de el, sufletul se duce la cer; merge la Dumnezeu, cel care dintru început l-a creat bun, frumos şi minunat.
(,,Luminații,,- acuarelă - Chira Alexandra, clasa a VII- a A, Școala Gimnazială Halmeu, profesor coordonator: Maria Chira)
Ce se face cu trupul omenesc după moartea sa? Trupul omenesc, fiind un trup stricăcios, adică din pământ, din trupul lui Adam, şi el zidit din ţărână şi din Eva, făcută din coasta lui Adam, deci o pereche de oameni stricăcioşi, putrezeşte, şi trebuie îngropat. Sufletul însă, fiind creat din suflarea lui Dumnezeu scapă de această corvoadă. Omul poate aşadar scăpa de păcatul strămoşesc prin: botezul creştin, împlinirea făgăduinţelor date la Sfântul Botez, sfânta spovedanie adevărată, Dumnezeiasca Împărtăşanie cu Prea Sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Isus Cristos, prin dezbrăcarea de omul vechi şi îmbrăcarea cu omul cel nou. (Efs. 4, 22-24; Colos. 3,9-10). Menționam în editorialul trecut că Sfânt este cel care, în viaţa lui, îl are mereu ca punct de referire pe Isus Cristos ... și aș completa ideea cu acea fericire a omului care-și oferă sufletul în mâinile Domnului până-n ultimul moment al vieții pământene. Așa să ne ajute Dumnezeu!
