Distinsul profesor Gheorghe Gheorghiade, om de cultură, fost director al Liceului de Artă şi al Bibliotecii Judeţene Satu Mare, vă propune azi o întâlnire cu poezia.
-
Ca apa
Eu cred că nimeni nu învie ca apa
şi fără de moarte să ştie ce-i viaţa,
căci altfel de ce ar mai arde inimi pe cer
când noaptea e scurtă şi anii la fel,
de ce s-ar prelinge prin ochii deschişi
tot ce rămâne din piatră şi vis,
de ce am fi uneori statuie în mers
dacă noi iarăşi am învia
şi veşnic ca apa am colinda.
Alchimie
De unde convingerea
că iubirea nu dispare
precum de pe lacrimă umbra amară
şi pocnetul secundelor moarte în mine,
de unde convingerea
că iubirea se transformă
precum bananele în oase de gheaţă,
noaptea polară într-un căscat tropical,
nisipul Saharei în cea mai caldă zăpadă,
de unde convingerea
dacă nu dintr-o altă chimie.
Pădurea în toamnă
Cum frunza cea verde şi umbra cea nouă
devine una umbră şi cealaltă frunză
aşa şi iubirea, pădure în toamnă,
se scurge în umbră şi arde-n cuvinte,
se-ascunde grăbită sub prima zăpadă
şi-a dat să cunoască aceeaşi odihnă
cu-a apelor clare şi-a mărilor negre.
Simplu
Simplu ca un copac
am apărut în Făgăraş
când se-aprindeau ameţite de
neaşteptata mirare
stele lui decembrie
pentru ca imediat,
simplu ca Steaua Polară,
într-acelaşi decor,
într-aceiaşi pereţi
de la Nord, de la Sud
am crescut şi-am căzut
de la Est, de la Vest.
Ah, ce îngrozitor de multe-s cuvintele
pentru un lucru atât de banal
şi pentru un topor şi un copac.
Grupaj realizat de G. I. Govor
