Mihai Eminescu - poet, prozator și jurnalist român.
A fost și este considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română. Poetul ne-a lăsat în amintire pentru totdeauna cele mai sensibile și îndrăgite versuri.
Cum era de fapt omul Mihai Eminescu ?
Mihai Eminescu impresiona la prima vedere, avea o charismă extraordinară şi un fizic foarte plăcut. Un cercetător literar a găsit, în cercetările sale, mărturia unui văr al lui Eminescu, Mihai Mavrodin, care, printr-un articol din presa vremii, vine să susţină această părere. „Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii”, scria Mihai Mavrodin într-un articol din anul 1929, din ziarul botoşănean „Ştirea“.
„Eminescu era un om obişnuit, ce-i drept, foarte plăcut şi charismatic, dar om era. Şi era şi foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», aşa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harţă în versuri şi înnebunit din dragoste, aşa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alţii. Era un om cu defectele, calităţile şi patimile lui”, îşi începe discursul, pentru „Adevărul”, Gheorghe Median, un istoric botoşănean care a cercetat, ani la rând, numeroase mărturii ale contemporanilor marelui poet.
La 15 ianuarie este ziua nașterii lui Eminescu și, deci, este „Ziua Culturii Naționale”. Să-l omagiem așa cum se cuvine pe poetul nostru nașional – să-i citim, să-i recităm versurile. Să le cântăm… căci sunt atâtea poezii ce pot fi cântate. E de datoria noastră, a românilor !
Sunt atâtea evenimente în preajma și în ziua de 15 Ianuarie. La nivel național, în municipiul și județul nostru, dar și în diaspora… românii nu-l uită pe Mihai Eminescu.
Ionică Moldovan
Mihai Eminescu
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins
în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Preluare: Ionică Moldovan
