Fărşangul sau alungarea iernii este un obicei străvechi comun deopotrivă comunității românești și maghiare, cu influențe deosebite în funcție de comunitățile și satele în care se desfășoară. Împrumutat de la sașii transilvăneni, acest obicei se desfășoară în fiecare an în perioada dintre Bobotează și Miercurea Cenușii, zi ce marchează începutul Postului Paştelui la creștinii catolici.
Cunoscut sub numele de „Farsang” în ungurește şi „Fasching” în germană, acest obicei aduce în prim plan masca, ca simbol al unei identități și realități diferite, prin care se sugerează sfârșitul mult așteptat al iernii și alungarea spiritelor rele. În cadrul acestui carnaval, localnicii îmbracă tot felul de măști ce dezvăluie o realitate în care firescul lucrurilor lasă loc exagerărilor și grotescului și pornesc pe ulițe.
Trecerea anotimpului geros, îngroparea, alungarea simbolică a iernii și întâmpinarea primăverii se desfășoară cu multă veselie, cu oameni îmbrăcați în costume simbolice, purtând măști, elemente de teatru popular și schițând tot feluri de zgomote, despre care se crede că sperie și alungă frigul și spiritul iernii.
Ceremonialul de îngropare a iernii
Timp de 40 de zile, pînă la Paşti, nu se mai ţin nunţi sau petreceri, viaţa sătenilor intrând pe un nou făgaş de pregătire şi curăţire sufletească, înainte de marea sărbătoare a Învierii Domnului. În perioada de Fărşang, întreaga comunitate, de la mic la mare, putea să petreacă după bunul plac. Momentul culminant al Fărşangului îl constituie, în majoritatea satelor maghiare, ziua de „Lăsatul Secului“, înainte de „Miercurea Cenuşii“, cînd are loc obiceiul propriu-zis de „îngropare a iernii“. Cete de feciori mascaţi colindă uliţele satului, vestind, prin lovituri de bici, alungarea iernii şi începutul postului. În fruntea alaiului se află, de obicei, o căruţă alegorică ce transportă într-un sicriu iarna care se sfârşeşte, simbolizată, de multe ori, printr-o păpuşă din zdrenţe. La încheierea Fărşangului, sicriul va fi spart şi aruncat în apă sau în foc. În alte sate, „înmormîntarea Fărşangului“ constă în aprinderea paielor prin care a trecut un om numit simbolic „Mutul“ şi care a însoţit feciorii prin sat. Printre „mascaţi“ întâlnim „preoţi“, „doctori“, „mire şi mireasă“, „evrei“, „ţigani“, „bucătărese“ şi alte măşti. Acestea parodiază personalităţi ale vieţii sociale, asumându-şi identităţi pe care le-ar fi fost imposibil să le dobândească în viaţa obişnuită. Această sărbătoare a măştilor dezvăluie o altă realitate, în care firescul lucrurilor lasă loc exagerărilor şi grotescului. Masca devine obiect ritual, simbol al unei identităţi diferite, oferind purtătorului posibilitatea de a se descătuşa de orice norme sociale sau morale. În alte situaţii, dacă nu ar fi fost mascaţi, pentru astfel de comportamente, ei ar fi fost aspru pedepsiţi de societate.
Evreii din alai au datoria de a strânge banii oferiţi de săteni, fiind folosiţi apoi pentru organizarea unui bal de încheiere a perioadei de Fărşang, la care participă întreaga comunitate.
Delicatese de Fărșang
Pentru a alunga spiritele rele și blestemele abătute asupra casei, tinerii mascați intră în curțile localnicilor care îi răsplătesc cu ouă, cârnați, slănină, mere, țuică, vin, dar și nelipsitele gogoși tradiționale ungurești, pánkó. La finalul procesiunii prin sat, are loc balul Fărşangului, ultima mare petrecere înaintea Paştelui, la care se servesc o serie de mâncăruri tradiționale ungurești.
Printre cele mai speciale preparate se regăsesc crenvurștii în aluat, care se pregătesc din aluat de foietaj uns cu muștar și cașcaval ras și din jumătăți de crenvurști zemoși marca Petry. Rulourile de crenvurști se dau cu ou și semințe de susan, apoi se coc pentru 20 de minute, în cuptorul preîncălzit și se servesc pofticioșilor.
La felul principal se gătește, de obicei, friptură de rață cu coniac, din carne și ficat de rață și câteva bucăți de slănină. Friptura se servește fierbinte alături de o salată. Tot la felul principal se mai gătește și piept bețiv, din piept sau pulpă de pui, bacon, slănină și ciuperci în sos alb cu vin. Spre dimineață, gospodinele servesc korhelyleves sau supă de varză cu afumătură și cârnați, o supă tradițională ungurească, despre care se spune că este leac împotriva mahmurelii.
De peste 200 de ani, Fărșangul se sărbătorește și astăzi în numeroase sate din Ardeal, cu mici diferențe în ritualuri și atrage sute de turiști, din țară şi din străinătate, în special din Ungaria. Cu toate acestea, cu micile diferențe de interpretare, atât Fărșangul românesc, cât și Fărșangul maghiar simbolizează alungarea iernii și a spiritelor malefice, precum și începutul postului.
