VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: PAGINA DE CULTURĂ

        De: Dr. Felician Pop Robert Rainhard este elev în clasa a IX a la Liceul Sportiv Satu Mare. Cu toate că învață la un liceu cu profil sportiv, el are o pasiune mistuitoare pentru istorie.

     Din grădiniță a știut ce vrea să se facă, atunci când va fi mare: arheolog! Ca să nu mai punem la socoteală faptul că este și un împătimit colecționar de antichități. Cu toate că are doar 15 ani, tânărul acesta are deja cunoștințe vaste în domeniul istorie. Este pasionat în mod special de trecutul Sătmarului, despre care va scrie o carte ”cum n-a mai fost alta”.

        Pe lângă asta, adolescentul acesta senin, scrie și versuri, cântă vechi cântece medievale și a realizat câteva lucruri artizanale interesante. Dacă mai adăugăm la toate acestea faptul că el este și un înzestrat grafician, vom putea realiza profilul unui tânăr extrem de talentat și erudit. Este mult prea serios pentru vârsta lui și cu siguranță că de acest băiat vom mai auzi, în anii care vin. El a decolat, iar avionul său are o mie de aripi, una mai fascinantă ca alta!

Dinspre inimă și stea

Ca să puteți auzi

Inima mea cum va bate

Peste o sută de ani,

Să nu mă căutați sub o piatră,

Ci sub o stea.

Ea se va zbate sub

Plapuma nopții,

Ca un trup

Ce nu poate să adoarmă.

Și dacă

Veți avea puțină răbdare,

Ea se va cuibări în ochii voștri,

Într-un colțișor tihnit,

Ca să rodească în fiecare zi

Câte o mie de păsări

Care vor zbura

Prin trupurile voastre,

Ca pe un cer,

Asemenea celui

Care păzește steaua mea.

 

Copac

Sunt un copac:

Rădăcini prinse-n subterane

Și crengi bine înfipte în cer.

Frunzele, foșnitoare iluzii,

Păsările, ideile care fug

Spre înalturi.

Am grijă de cuiburi,

Ocrotesc peregrinii

Bătuți de ploi

Și de vânturi piezișe.

Pe scoarță

Port rănile care

Nu mai încap în voi.

Acolo-mi sunt scrise

Toate poveștile

De care v-ați lepădat,

Când trezirea a venit

Să vă sugrume,

Într-un fel de răsărit,

Mai ostenit ca amurgul

Pe care l-au refuzat apoi,

Toți îngerii…

(”Un cavaler medieval” - Robert Rainhard)

 

Încremenit…

Poeții

Sigilează toate ceasurile,

E un timp oprit.

Acolo au fost arestate

Toate cuvintele.

Degetele lor

Prefac lutul greu de sub tălpi

În aripi de păsări

Și-n tot acest răgaz

Ei caută leac

Pentru ochii orbi ai lui Homer

Să-l ajute să vadă

Troia din închipuirile altora.

Apoi,

Îndeamnă soarele să răsară

Și ridică păsări în aer,

Iar din cuiburi de stele

Ademenesc înspre noi

Trilul cosmic

Și-n cântul acesta

Secundele, sunetele

Pâlpâie ca un opaiț

Din fereastra umilă

A unei femei

Căreia tocmai

I-au murit toți copiii.

 

O corabie-n vis

Un vis, după ce m-a părăsit soarele:

Sunt o corabie neagră pe o mare de sticlă

Și țipătul pescărușilor

Prevestește uscatul.

Oare să fie pământ,

Sau poate vedenia vântului

Ce se sufocă în pânze?

În sticle mesaje înoată

Spre țărmuri,

Sunt scris acolo eu,

Cu toate literele sfârșitului.

Am să ajung la țărm

Și voi fi o pădure argintie,

Iar rădăcinile mele,

Vor pipăi inima pământului.

Mă trezesc,

Labirintul urcă în mine…

 

”Aș fi foarte fericit dacă cei din generația mea ar avea dorința să își cunoască trecutul real ...

pentru că numai dacă îți cunoști rădăcinile, poți să-ți înțelegi viitorul. Cred că fără cultură, fără educație, România ar deveni foarte repede un deșert.

Îmi plac lucrurile vechi, în special cele care  au și o valoare istorică și - dacă tot vreau să mă fac arheolog - visez ca într-o bună zi, să descopăr Dacidava, legendara capitală a vechii Dacii, care, conform Hărții lui Ptolemeu este localizată undeva, în județul Satu Mare, poate chiar în vecinătatea cuptoarelor dacice de la Medieșul Aurit.” (ROBERT RAINHARD)