VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: GLASUL CETĂȚII. PUNCTE DE VEDERE

.

De: CEZARINA ADAMESCU - Poet, prozator, eseist, dramaturg, editor  şi redactor on-line, Membră a UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA       ”O, tempora, o mores - Ce vremuri, ce moravuri!” a exclamat vestitul orator roman Cicero, (In Catilinam şi Verine) ”îngrozit împotriva complicităţilor care au făcut posibilă conjuraţia lui Catilina împotriva Senatului roman şi a lui Verres, pretor al Siciliei, care, profitând de postul său, jefuise monumentele de podoabele preţioase, acumulând o avere exorbitantă.”(cfr. https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/09/24/o-tempora-o-mores/)        Despre Starea Națiunii s-ar putea scrie tomuri întregi și tot nu s-ar epuiza subiectul, de o întindere, pe cât de vastă, pe atât de controversată, fiind veșnic în mișcare, în permanentă transformare, în decădere și rostogolire și mai puțin în înălțare. Dar, să ne rezumăm la poziția scriitorului român față de starea neamului său. Să ia acesta atitudine fermă, ori să se prefacă a nu băga de seamă? Scrierile satirice, pamflete, epigrame, satire, fabule, foiletoane, ironii și persiflări, dacă nu cumva sarcasme, sunt armele cu ajutorul cărora, autorii și-au exprimat părerea, indignarea, poziția față de starea națiunii în care au viețuit și și-au compus creațiile. Unii au rămas în Istoria literaturii universale tocmai prin aceste creații, dovadă că poeții și scriitorii nu sunt doar romanticii care exaltă iubirea sau alte sentimente. Să ne gândim doar la Eminescu, nemuritor prin articolele sale sociale, dar și prin Scrisorile sale, care oglindeau Națiunea. Unii scriitori au devenit tribuni, voci puternice de stentor, făcând aluzie la un personaj din Iliada, în care poporul își striga nemulțumirile și cerințele, adresate conducătorilor de state și de felurite grupări politice ... și creațiile lor au găsit rezonanțe în sufletul neamului lor. Nu mai puțin, George Coșbuc a fost numit de contemporani ”poetul neamului” sau al sufletului românesc. De asemenea, Octavian Goga care a cântat sufletul simplu al țăranului, cu toate vibrațiile lui. A simți vibrația sufletească a exponenților neamului tău, nu e chiar lesne. Nu voi aminti aici, întreaga pleiadă de scriitori români care s-au făcut tribunii neamului. Forța cuvântului lor poate influența poziția și starea nației, până la a da jos de pe scaun pe unii conducători nevrednici ... s-a demonstrat pe deplin în Istorie.

Se știe că, în ultimele decenii, situația sănătății neamului nostru a fost grav afectată din punct de vedere fizic, dar și psihic

         Ultimii ani, în care ne-am confruntat cu așa-zisele pandemii de Coronavirus, au afectat mii de oameni reușind să arunce populația, indiferent de vârstă și categorie socială într-un adevărat marasm. Nici acum nu se poate spune că ne-am eliberat total de teamă și de năpasta unui virus atroce, natural sau prefabricat, care ne-a împuținat simțitor, îngrozindu-ne și obligându-ne la măsuri și restricții pe care a trebuit să le urmăm. Războaiele recente, au secerat și ele zeci de mii de oameni nevinovați, din toate taberele beligerante.

Cum să împiedici răul să prolifereze? S-ar zice că soarta omenirii este pecetluită. Oare așa să fie?

Profeți și falși profeți, prezicători, șamani, guru și numerologi își dau cu părerea, fixând cu de la sine putere sfârșitul lumii, ba în anul 2000, ba în anul 2012, 2024 sau în alte perioade, socotite nefaste

ori, Voința lui Dumnezeu nu stă la dispoziția omului ... și dacă sfârșitul va veni, fie din cauza încălzirii planetei, fie a cataclismelor naturale, tot mai dese, fie din pricina conflagrațiilor între națiuni sau alte cauze, tot din Voia lui Dumnezeu va fi. Să ne încredem tot mai mult în Milostivirea Lui și cum, de atâtea ori a salvat națiile, în ciuda mâniei sale din pricina fărădelegilor omenești, așa cum a făcut cu Ninive, orașul care decăzuse complet, pe care l-a iertat în urma intervențiilor lui Iona Profetul; locuitorii orașului, în frunte cu conducătorul lor, au înțeles mesajul lui Dumnezeu, adus de Iona și s-au întors la Dumnezeu, înveșmântându-se în saci și presărându-și cenușă pe cap, în semn de pocăință.

 În zilele noastre, cine, în afara preoților, călugărilor, măicuțelor și a unor laici consacrați, mai fac acte de pocăință, mortificații, jertfe, pentru salvarea omenirii?

Pe timpul lui ... Noe ... când prea puțini oameni au plecat urechea la strigătul lui Dumnezeu și și-au văzut de treburile lor, a luat în serios avertizarea lui Yahve, și-a construit corabia, a luat cu el, înaintea diluviului, câte o pereche din fiecare neam de animal sau pasăre, de pe uscat, din apă sau din aer, precum și pe fiii și pe nurorile sale ... și astfel a salvat omenirea, care a putut să-și ducă traiul mai departe. După ce ne-am bucurat de izbânda introducerii în şcoli a obiectului religiei după atâţia ani de ostracizare față de tot ceea ce era sau putea deveni cult, sau obiect de cult, acum, constatăm cu vădită consternare că Religia a devenit facultativă sau opţională ... în locul ei, făcându-se cursuri de…educaţie sexuală, necesare şi acestea, fireşte. Dar de aici, până la a împărţi pastile şi alte mijloace contraceptive copiilor de gimnaziu, mi se pare cel puţin absurd, dacă nu cumva de-a dreptul scandalos și dezgustător.

Sunt unele lucruri despre care se vorbeşte tare, ca de la amvon, ca de la microfon; despre unele se vorbeşte în şoaptă, mai pe ocolite; iar despre altele nu se vorbeşte chiar deloc

    Ar trebui să existe pudoare faţă de sentimentul pur al prieteniei și al iubirii care nu trebuie confundate sau asemănate cu nici un altul, întrucât sunt cele mai complexe sentimente, cuprinzând şi respect şi încredere şi simpatie şi dragoste. Morala creştină a fost multă vreme pusă la colţ şi înlocuită cu aroganta pretenţie de a avea voie să săvârşeşti orice faptă josnică în numele – şi acela denaturat şi terfelit, al unei libertăţi devenite libertinaj.

          În locul acelor ore de educaţie sexuală, ar fi mai nimerite ore de îndrumare spirituală şi morală a unei părţi a tineretului, care a ajuns să nu mai ţină cont de nici o normă etică şi, oriunde s-ar afla, sfidează, blasfemiază și profanează biserici, cimitire, monumente funerare, icoane, cruci şi orice altă reprezentare sfântă, ori, în nesocotinţa lor, se apropie în mod sacrileg de sfintele taine, atrăgând mânia lui Dumnezeu şi simpatia diavolului. În teribilismul vârstei lor ajung pradă sectelor sataniste, care prin alcool, droguri şi exacerbări sexuale de tip orgiastic, îi manevrează până la pierderea totală a identităţii acestora şi prăbuşirea în abisurile infernului din care greu există scăpare. A cultiva blasfemia, profanarea locurilor sau a lucrurilor sfinte, obiectelor de cult, tot de e legat de biserică, dovedeşte, nu numai lipsa oricărui dram de bun simţ, dar şi o grosolană trăsătură de caracter nedemnă de un om care a fost investit cu calitatea de copil al lui Dumnezeu dobândită prin Botez şi întărită prin Sfântul Mir şi Sfânta Euharistie, sacramente necesare dobândirii vieţii veşnice.

Spectacolul cruzimii, atât de frecvent,cu care în ultimele decenii am fost obişnuiţi, nu se referă numai la cruzimea fizică, dar şi la cea morală

         Uneori,  pentru a-şi satisface nevoile de violenţă şi cruzime – barbare, omul asistă la spectacole unde acestea sunt socotite virtuţi. Să nu ne amăgim! Un om care e în stare să asiste nepăsător la un act de violenţă şi chiar să privească senin, este tot atât de vinovat ca şi cum ar săvârşi el însuşi un act de violenţă ... și, într-adevăr, aşa cum spunea un scriitor: „Răul înfloreşte cu adevărat atunci când oamenii buni nu fac nimic.” Emisiunea ilustrului realizator de emisiuni TV, Dragoș Pătraru cu titlul incitant ”Starea Nației” este un pamflet românesc de mare valoare, o adevărată incizie dură și în același timp tragi-comică a societății actuale, spre luare la cunoștință, avertizare, tragerea semnalului de alarmă în chip sarcastico-umoristic, foarte bine realizat și interpretat, cu reiting maxim, pentru că are la bază adevărurile, de cele mai multe ori tragice care se perpetuează de zeci de ani, fără ca forurile abilitate să ia vreo atitudine ... iar toate lecții de istorie și spiritualitate, cu timp și fără timp, ar trebui să ne convingă despre strădaniile umanității de a creea un climat favorabil, armonios dezvoltării vieții pământești pentru a se putea împlini și la nivel ceresc Planul lui Dumnezeu. E adevărat că violența a proliferat neînchipuit de mult în ultimul timp, fără nici o stavilă, ajungând ca fiecare să facă ce vrea, în numele unei democrații care a alunecat inevitabil spre libertinaj. Și nu numai ea, ci toate relele pământești au pus stăpânire pe om, îngrădindu-i sufletul și obligându-l să ia chipul prăbușirii societății.

Și totuși, nu a mai rămas nimic bun din lumea aceasta, în care ne simțim cu totul pierduți, depășiți?

În afara luptei care se profilează la orizont în condițiile unor războaie de expansiune, omul trebuie să ducă și luptele lui interioare, spirituale, cu maladiile secolului care se extind pe zi ce trece: hoția, corupția, drogurile, prostituția, abuzurile de orice fel, etc. Toate acestea presupun însă, o poziție fermă asupra unui aspect al societății sau asupra mai multora, dar și un axis moral desăvârșit din partea creatorului. Un om cu moralitate îndoielnică nu va avea credibilitate în fața neamului său, ba mai mult, poate fi luat în derâdere. Pe de altă parte, nu te poți transforma în acuzator al întregii societăți, fără a aduce argumente serioase în acest sens ...  altminteri, te transformi în defăimător și chiar trădător. Totodată poetul, scriitorul este, pe lângă glasul, și conștiința neamului său, fiind considerat vocea autorizată să conștientizeze mulțimile asupra aspectelor negative ale societății, exercitând o mare putere de atracție, tocmai prin scrierile sale. Marile idealuri ale omenirii: unirea, pacea, bunăstarea întregii planete, au fost și ele totdeauna în atenția istoricilor, gazetarilor, poeților, care,  prin scrierile lor, au servit aceste deziderate majore ale națiunilor. Să ne amintim de Revoluția de la 1848 sau de Marea Unire din 1859, cântată de majoritatea poeților. Tot prin pana neiertătoare a lor, s-au unit sau dezunit națiunile. Glasul lor a răsunat, fie în versuri, cântece, piese de teatru, satire, proclamații, articole virulente, astfel ca norodul să afle, să știe și să procedeze în consecință;  însă, nu poți spune că ești revoluționar ori patriot dacă nu crezi pe deplin în ceea ce afirmi sau faci.

A fi scriitor angajat înseamnă a-ți manifesta credința și adeziunea la o idee, la un deziderat, înseamnă a-ți defini poziția și esența scrisului tău, în slujba nației tale, pentru a da un sens celor ce le întreprinzi ...

altminteri, te trezești că tot ce ai construit, nu are nici un viitor, este putred și se poate prăbuși la primul vânt mai puternic ... dar poetul trebuie să rămână drept, demn și hotărât în  existența și activitatea sa dedicată Binelui universal, dar și Binelui națiunii sale, un fel de purtător de flamură sau de flacără olimpică, la un maraton nesfârșit al timpului său, dar și al timpurilor viitoare.

O vorbă românească spune: nu-i da omului cât poate el să ducă.

       Dar cât mai poate să ducă, ne întrebăm, bietul român, în situaţia în care ne-au adus capetele luminate din fruntea ţării?

     Cât va mai putea el suporta sărăcia, umilinţa, batjocura, asuprirea, birurile, sfidarea celor care s-au îmbogăţit pe seama oamenilor care i-au ales? De unde să mai găsească resurse de a renaşte, când totul în jurul lui e noroi, apă, praf şi pulbere ... când, pe zi ce trece, se vede clar că ţara se afundă tot mai rău în hăurile în care ne-au împins iubiţii conducători...?