Alina Pop este o tânără poetă, foarte talentată, membră a cenaclului tinerilor creatori sătmăreni, ALFAZET.
A debutat în revista CRONOGRAF a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, iar la ora actuală este elevă în clasa a X - a la Colegiul Național ”Ioan Slavici” din Satu Mare.
Dar să o lăsăm pe Alina să se prezinte puțin:
Castitate literară
I-am spus chitării mele să-și spele dinții .
În semn de răzbunare,mi-a mângâiat corzile.
În semn de adorație și apreciere,am început să-i povestesc
de ce nemernicul de “cum”,un prieten pus după minus infinit
pe care recunosc,nu îl stimez. Există totuși o posibilitate masurată pe scara Richter
Să îl estimez:
ca fiind o flegmă pe câmp.
(Aici simt nevoia să ridic un deget)
Tonul meu are note de “crastravete”.
De ce “cum” e născut în bordel de litere acum mulți ani,
când eu am decis să execut o denivelare itinerară
pe strada aceea.
(Aici simt nevoia să ridic un deget).
Tot nu s-a spălat pe dinți și mă judecă
“Cum” pupă piciorul mesei.
Am legănat multe poezii pe genunchi după ce le-am dezbrăcat de cărți.
Mâncau mere.
Uscau portocale pe sobă.
Am văzut cum carțile își întorceau cochet capul,
ca o doamnă proporționată asemenea păcatului originar
pudrată cu 15 pensule și cu un ruj ce a devenit un sărut în sine.
Picau la jumătate,parodiind un acoperiș.
Nu s-au mai îmbrăcat niciodată după ce le-am dezgolit,
au rămas bibelouri pe raft.
Le-am sărutat lângă cetăți medievale și m-am tăiat în paginile lor.
Noaptea mă zvârcoleam lăngă ele când dormeau după ce s-au spălat pe dinți,
Am fost cu una la medic,pe alta am dus-o la teatru și am luat masca agravării pasiunii în culise.
Toate s-au reîntors.
Ale mele sunt fecioare acasă.
Niciodată nu am reușit nici măcar să le dau jos bluza..
care nu ar fi căzut în forma unei case.
De aceea ,consider ploaia un act terorist
E paradoxul râsului zeilor
care știu că nu aș fi în sânul lui Avram
lângă sânii propriei mele poezii.
Și poeziile mele,de le-aș boteza Eva
Nu ar mânca mere.
E sete în lume de la câtă mare am în suflet
Era o secetaă mecanică,puritană,fascistă,
De extremă mijlocie.
Era tipologia « nostalgia din soba sophiei »,
care iar se hiperventila
Și rămânea de la dânsa doar o silabă
Cu gene recesive de exclamație.
Nu se oprea la semafoare ,le ingloba,le mânca,
Se făcea cu verde la ochi,galben la față și roșie de supărare
Sau Roșia-Montană. A urcat ca o inflexiune cu papuci de casă.
Pământul avea riduri și chimicalele ori găteau vreun produs chimic în oalele din farmacii,
(Închise și ele)
Ori se văicăreau că le cresc alte catene.
Eu și setea jucam table cu nebunii de la șah
Am proclamat o incluziune socială
Acceptăm și un șah lucios,alunecos,nu doar mat.
Ceilalți au vrut să semneze un soi de
Regulamente organice alterate,
Pentru a ne pune sub moțiune de cenzură tovărășia.
Oricum eram doar un moț laolaltă!
Cănd i-a fost aruncat un lighean lui Poseidon să vomite marea,
Să vomite toată spuma din albușul ouălor de struț
O natalitate dospită sub “dricar”
Dricar al mortalității,un cal surd ce aude doar “di,car!”
Eram și eu,spor natural. Un Icar.
S-a făcut adunarea generala a setei la mine-n suflet.
Se sparg geamuri,e cataclism, e potop și curcubeul e machiaj pentru secetă.
Îmi asum atâta moarte!
Asum și ah,suma!
Suma celor două parcele verzi ce le am hrănit până acum cu marea ce am baut-o
Dă pe tabla inversului adunării repetate
Un n-oi:
Negație a oilor
Negație a jertfei mele pentru parcelele tale verzi.
Am născut un cilindru
Un cilindru e doar produsul demiurgic,cristalizat,
plin de erori genetice şi
maladii substanțiale
care aparține unui cerc frivol şi unui dreptunghi şomer
care se află în simbioză
cu dospirea strugurilor.
Mai cred că drumul în construcții al vieții
Are o dependență păcătoasă,o patimă erotică
pentru dâmburi.
Stau în fața unui rege persian
și îmi dansează un portocal în vânturi orientale
fustă pentru gât din verde mătăsos.
Explic eu procesul!
Ai făcut o conversiune cu limba ta pe cerul
Gurii.
Ai sculat infinitul din somnul lui pe linia orizontului
Si despărțirea…oh,despărțirea!
L-a tăiat in două!
Cuprins de disperare,s-a culcat înapoi pe linia orizontului.
Dâmburi mari.
Șah-mat!
Îmi dansează un portocal în vânturi orientale
Fustă pentru gât din verde mătăsos
Explică-mi tu,te rog,procesul!”
”Printre atâția tineri cu interese și calități diverse, se remarcă în mod deosebit prin pasiunea pentru literatură și, fapt tot mai rar întâlnit la tinerele generații, pentru poezie.(Prof. Diriginte Radu David)
Alina Pop este elevă a Colegiului Național "Ioan Slavici" din Satu Mare începând cu luna septembrie 2022, în prezent fiind în clasa a X-a, profil umanist. Alina nu doar citește poezie, ea scrie versuri de o profunzime a verbului și metaforei greu de explicat pentru vârsta ei. Cu siguranță că la talentul nativ, se adaugă lecturi solide (oare câți elevi pot fi văzuți în pauze citind despre arta poetică a lui Nichita Stănescu sau cu câți poți discuta despre "Ființa" lui Heidegger?).
”Îmi recunosc urâțenia
Turme de porci- posedați- artiști- boemi
Se tăvălesc în acuarelă și mânjesc o pânză subnutrită.
În loc să dea culoare portretului au dat ‘’cuoare’’
O inimă bună cu handicap,mulți cromozomi fasciști
Militanți pentru bunătatea moștenită de la ciumafaie.
În grădină crește varza.
Pe o parte e voluminoasă și proliferă
Aproape produce o scădere de dezgust.
Artiștii își năpădesc muzele cu mâini unsuroase
Să facă drumul mai ușor pentru inspirație.
Le ung cu ulei și le pun în tsunamiuri,
Apoi privesc fenomenul pueril :
Iese apa gârlă din ei,deși au protecție pe din afară!
Ce baliverne!
Sunt un reziduu ambulant și pretind că am pretendenți
Prinzători de preferințe ce le perforează din mine.
Cred că sunt muza unei ideologii mediocre,
Păcatul capitală ,nuceul acestei precipitiații din gura unui semizeu sâsâit
Și eu sunt capital.
Ce diferență făcută de
Reacția la primul meu debut fizic:
Un ‘’a’’ confuz,o retorică . Mare comediant necristalizat!
Poate îmi veți ierta umorul olog ce mi-e tată
Dacă mi-am tremurat autoportretul cu stiloul aici,în metropola mediocră.
Doar eu și un Dostoievski desfigurat,nealintat de alfabet
Știm cât mi-a fost de greu
Să imaginabil reconciliere uraniu.
Dizgrație, portocala, felinar
Lumea mea fără tine
E doar un felinar cu care un zeu beat mătură
în timp ce cos o perdea deșirată de cuvinte
Și la fiecare pâlpâire a becului incandescent
sunt răsturnata lui Penelope,cifra 2 sinucisa de andrea.
Pentru că,declar din nou
Fără tine,lumea mea-i o daltă fățarnică de cioplit candelabre.
Lumea mea fără tine-i o portocală uriașă în mijlocul Crăciunului dintre asteroizi
Ce decojește un apus într-un vârtej incandescent
un fel de balet unde lebăda e șchioapă și sughiță.
Lumea mea fără tine-i o pâlpâire ce o arată bulbii inocenței cu degetul:
-"Uite soarele!"
Neștiind,pateticii
Că fără tine,
Soarele e fața blurată în dizgrație a unei țigări
Fumată de vreun conducător vicios al Universului.
Cerc vicios de irealizat
Un viitor insolent,brăzdat,agățat în crengi
Îmi dă târcoale pe ritmul cântecelor de leagăn
Când mă învelești cu o plapumă a modului conjunctiv
Și mă întini în amăgirea unui Paradis posibil de realizat
Am coșmaruri pătrunzatoare!
Suntem diametral opuși în această noapte grațioasă
Când eu,învelită cu plapuma modului conjunctiv
Pun dragostea să se plimbe de mână cu superlativul absolut
Iar tu...Iar tu.
În cercul nostru strâmtorit de bătălia minusurilor cerești,
Mereu se cutremură pământul la șoapta lui "iar"
Ce ne tot decapitează diametrul.
Vom ajunge,probabil,la un punct perfect
Centru cercului strâmtorit de minusurile unui conjunctiv irealizabil.
Conjuncție a prolixității
În această sumbruozitate orchestrală sunt doar
O tuse acută a primăverii
Și asemenea unei afine slăvite,
Tu porți în tine esența unei nopți a cărei stele
Sunt ochelari pentru un nihilist.
Dansez balet pe scena prolixității
În întinderea mâinii mele se aude ecoul căutării
Predicatului.
Ea îl înfășura ca pe un prunc în dezmierdări
Ce se agață de trupul meu .
Dansez balet pe scena prolixității
Dezacordul dintre subiect și predicat îmi
Sacadează grația
Aruncându-mă din frază în frază.
Apare un subiect straniu,încolăcit într-un oval
făcut de mâna vreunui străin .
Se afundă într-un sărut apăsat,ce îngroașă densitatea atmosferei
gurile de aer dintre iau forma unui "și".
Dar conjuncția e chiar numele meu strigat
Cu o limbă a superficialității
Sunt veșnic în așteptarea punctului
Ce va încheia fraza tremurătoare
A sărutului dintre subiect și predicat.
Cu drag...ALINA!
