Rezervația naturală Scărița-Belioara reprezintă una dintre cele mai valoroase și reprezentative rezervații din Munții Apuseni. Rezervația cuprinde platoul Șesul Craiului, pădurea de pe vârful Scărița, precum și spectaculoasele abrupturi ce străjuiesc obârșiile văii Belioara. Rezervația are o suprafață de 450 ha și adăpostește multe specii rare de plante. Face parte din masivul Muntele Mare și se află pe teritoriul administrativ al comunelor Poșaga și Ocoliș din județul Alba.
De pe DN 75 (Valea Arieșului, Câmpeni – Turda) se ia spre Poșaga de Sus pe un drum parțial asfaltat, care apoi se transformă în drum de pământ, dar de bună calitate.Încă de pe acest drum zona pare fantastică: cu abrupturi, pereți de stâncă și grote.
Traseul pornește pe un drum forestier spre stânga, iar după câteva sute de metri urcă abrupt pe o pajiște având în spatele nostru impunătorul abrupt numit Șesul Craiului.
Urmează prima parte mai tehnică a acestui circuit: o urcare pe stânci destul de abruptă, însă fără a fi nevoie de tehnici de cățărare.Această porțiune este foarte scurtă, sub 200 m.
Apoi se intră în pădure până când se iese într-o poiană mare în care se află câteva case răsfirate și părăsite cu acoperiș din paie.
După aprox. 2 ore de la pornire ieșim din pădure în golul alpin la altitudinea de 1300 m.Aici întâlnim o nouă intersecție unde noi urmăm traseul circuitului spre dreapta, în urcare. Spre stânga există un traseu care ajunge în stațiunea Muntele Băișorii.
Urmăm drumul înierbat spre dreapta și, după o urcare destul de scurtă și ușoară, vedem în sfârșit celebrul peisaj din Scărița – Belioara.
Suntem sus în Șesul Craiului cu abruptul stâncos sub noi care creează prăpăstii amețitoare de sute de metri adâncime!
Există chiar și o potecă tematică aici sus, marcată prin panouri cu explicații și imagini despre fauna și flora întâlnite în această rezervație.
Odată ajunși în zona centrală a abruptului stâncos puteți înainta până pe cea mai extremă stâncă de unde puteți admira întreaga vale a coumnei Poșaga și Munții Trascău în depărtare.
Este o imagine cu adevărat spectaculoasă și am fost surprinși să vedem atâta frumusețe într-un loc nu tare popular.
Ne continuăm traseul pe marginea abruptului, iar uneori poteca trece fix pe marginea prăpastiei așa că în câteva locuri ar fi bine să nu te uiți în jos dacă ai rău de înălțime.
Piesajele spre Sud – Est sunt foarte pitorești: stânci, văi, munți verzi plini de păduri, pajiști. Un peisaj pitoresc tipic zonelor montane mai joase ale Carpaților.
După plimbarea pe marginea abruptului cu peisaje spectaculoase urmează o zonă mai ciudată printr-o pădure parțial arsă în urma unei furtuni.Înaintarea este mai greoaie, dar posibilă.
La un moment dat traseul circuitului virează spre dreapta în coborâre accentuată.
Coborârea este destul de solicitantă pentru picioare, iar odată ajunși la drumul forestier facem o pauză puțin mai lungă pentru recuperare.
Din acest punct intrăm din nou în pădure timp de 15 minute după care ieșim într-o poiană de unde putem vedea foarte bine Coșul Boului.
Coșul Boului este o grotă de dimensiuni impresionante, portalul de intrare având aprox. 60 m înălțime.
Nu există potecă marcată pentru a ajunge la acest fenomen carstic, dar există o potecă parțial vizibilă care urcă pieptiș și razant către acest obiectiv. Oricum se vede foarte frumos și de la distanță.
Din această poiană, se continuă coborârea nu foarte accentuată prin pădure și apoi pe albia secată a unui pârâu.
Albia e plină de pietre mai mari sau mai mici care fac înaintarea un pic dificilă, existând chiar riscul de a călca greșit.
Sursa: muntii-nostri.ro
