Leontin Hanțig este elev în clasa a IX a la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Satu Mare ...
dar și membru al Cenaclului tinerilor creatori sătmăreni, ”Alfazet”. La recentul concurs de reportaje ”Iosif Țiproc” a obținut Premiul Special, fiind un tânăr inteligent și sensibil și sunt convins că peste ani, numele lui va deveni unul important în cultura noastră.
”Aceste poezii reflectă dezvoltarea într-o lume tristă și rece a adolescentului reprezentat de mine prin experiența personală - Leontin Hanțig
Parcursul cuprinde emoții, sentimente adânci și tăioase, precum tristețea și teama. Aceste trăiri sunt succint caracterizate de remușcări și rețineri, pe care tânărul în plin proces de maturizare le remarcă în adâncul sufletului său.
Mesajul poeziei mele este unul de îmbărbătare și de îndemna la urmarea cu tărie a făgașului vieții, crezând în propriile vise bazate pe realitatea care îl înconjoară pe adolescent în prezent ...
Stea de lut
E posibil oare,
Ca tu biet copil
Să scrii o întreagă carte?
Sau te vei mulțumi
Cu câteva pagini
Și ale lor cuvine împrăștiate?
Ești pregătit?
Mai crezi că
Sentimentele
Te vor slăbi,
Că te vor face fragil?
Creionează-ți
Universul tău iubit!
Ce mai aștepți?
Tristețea te-a orbit?
De ce te simți așa de slab?
E pentru că,
Te vezi abandonat?
Fă un pas, fă doi
Învață-te să mergi din nou,
Nu-ți fie frică de noroi
Că te vei murdări
Cazi în el și
Prefă-l în lut,
Modelează
Ca pentru fiecare loc
În care ai căzut
Să rămână foc,
Ce va arde în absolut
Și va aprinde în tine
Dorința de a lupta
Măcar pentru
Un minut.
Ești gata?
Vrei să te ridici?
Îți începi azi
Călătoria?
Intri în al tău sumbru cosmos?
Te vei vindeca ?
Vei veni înapoi pe pământ?
Sau vei lăsa lutul să se usuce
Fără a-i da formă?
Spinii trecutului
Credeai că trandafirii
Sunt frumoși și delicați,
Însă sângerezi de la spinii,
Ce ți-au pătruns în carne
Desprinde-te din ei!
Ridică-te acum!
Nu te mai lăsa
Ademenit
De al lor dulce parfum.
Te-ai ridicat,
Acum sângerezi
Ce mai e de făcut?
Observ că realitatea
O marginalizezi,
Iar atenția ta se îndreaptă
Către stelele deja moarte
De pe cerul
Cu un negru imprimeu.
Tu nu ești mort,
Copilul meu.
Unde au plecat
Aspirațiile tale?
De ce nu mai lupți
Pentru vreuna?
Te mai gândești la stele?
Păcat că ele,
Cele moarte,
Nu se mai pot
Alinia.
Învățământul de astăzi ...
este tot mai devalorizat. Guvernul nu susține dascălii, oferindu-le salarii infime în raport cu munca pe care o realizează, adică cea de a forma oamenii de mâine, societatea ce are să conducă viitorul. Profesorii și învățătorii sunt elementul fundamental în clădirea educației, iar faptul că din punct de vedere financiar meseria nu este prea apreciată, îndepărtează tinerii cu aptitudini în acest domeniu să urmeze acest drum. Chiar dacă alegerea locului de muncă nu ar trebui determinată de bani, ci doar de satisfacția pe care ți-o oferă, banii rămân un factor important. Școala reprezintă o adoua casă pentru elevi, oamenii de care sunt înconjurați în acel timp sunt extraordinari de importanți pentru ei, reprezentând modele de urmat.
