
„Sufletul românesc, asemeni diamantelor, se păstrează şi viețuiește în locurile cel mai bine ferite.” ...
spunea aidoma unui „ a fost odată...”, regretatul actor Mircea Albulescu într-o emisiune de televiziune și câtă dreptate avea! Oare cât de multă nevoie au tinerele generații de posibilități în a-și descoperi valorile ascunse prin mințile și sufletele însetate de lumină și de frumos? Iar noi, adulții, cât de mult suntem dispuși ca pedagogi, părinți, sau cetățeni, în a le acorda copiilor noștri girul re/descoperirii creative. De multe ori, nu e simplu să fim sinceri cu noi și cu cei din jur, mai ales dacă acești semeni ne sunt ”dați”, dar mai ales ”acordați” spre educare. Nu e simplu să ne dezgolim până ... și uneori dincolo de limita împărtășirii propriei umanități. Începând cu primul gângurit, până în momentul în care ei ... pruncii noștri prind aripi și zboară, ne trezim la cruda realitate că de fapt acești mici/mari actuali sau viitori cetățeni ai lumii, nu ne-au aparținut niciodată. Noi părinții, profesorii - mentorii lor avem nobila, greaua, dar și sfânta datorie de a-i călăuzi pe drumul vieții, de a-i încuraja că niciodată nu e imposibil să realizeze minuni, să devină purtători de Dumnezeu ... după care, cu pași mici și tremurători să ne retragem discret din viața lor. Permiteți-mi, vă rog, ca să recurg la cuvintele marelui artist, citat la începutul articolului, pentru a vi le oferi pe Roxana și Ingrid, cuplul perfect de profesor-elev, mentor- ucenic și de ce nu, de prietene unite în dorința de perfecționare în artă.
Roxana Cătălina Farcău este elevă la Liceul Tehnologic din Tășnad ,
în clasa a IX-a A, profil filologie
și ca mulți copii - artiști e aparent o fire timidă și retrasă, însă, aidoma unei scoici ce-și ascunde cu înverșunare perla, atunci când se deschide și vorbește despre pasiunea ei, e toată un zâmbet și pare să uite de sfiala anticipată.

- „Cred că vreau să mă fac profă de desen” -
Doamna profesoară, Ingrid Herskovics, zâmbește. Legătura strânsă dintre cele două e evidentă din avion. Dascălul cizelează aspectele forte și le îmbunătățește pe cele care au lipsuri, „într-un mod domol, pe ocolite, ca o poveste”. Astfel, Roxana, mare fan al desenului, a ajuns să îndrăgească pictura și să abordeze mai multe genuri ale artelor plastice, să experimenteze tehnici diferite.
„Roxana este o domnișoară cu o sensibilitate profundă și o gingășie ce îți atinge sufletul ... (Prof. Educație plastică, Ingrid Herskovics)
Pasiunea ei, pentru desen a început încă din copilărie, iar legătura noastră este una extrem de strânsă și apropiată. Prin intermediul artei, avem un canal de comunicare profundă și autentică, ce ne permite să ne exprimăm gândurile și sentimentele într-un mod unic și special. Roxana este dotată cu o inteligență remarcabilă și un talent deosebit în arta ei, prin care își exprimă emoțiile și gândurile cu o frumusețe aparte. Fiecare detaliu în creațiile sale este atent lucrat, iar culorile pastelate pe care le folosește reflectă subtilitatea și grația personalității sale. Sunt mândră de fiecare reușită a ta Roxana și sunt convinsă că ai un viitor strălucit în față. Doresc să-ți transmit că în viață totul este posibil, dacă-ți vei urma pasiunea și-ți vei păstrează credința în sine. Roxana este o sursă de inspirație pentru mine și pentru toți cei din jurul ei, iar dedicarea și talentul ei în artă sunt o reflectare a frumuseții și profunzimii sufletului său.”
„Sunt bucuros să am o fiică așa specială și talentată ca ea și sunt foarte mândru de realizările ei de până acum în această călătorie frumoasă” (Cătălin Farcău)
Fire caldă, respectuoasă, Roxana a lăsat un impact puternic în sufletul celor din jurul ei. Doamna, profesoară de Limba română, Lavinia Tătar, ne-a mărturisit: ”Când am cunoscut-o pe Roxana, la începutul anului școlar, era o boboacă timidă, retrasă, abia ajunsă într-o lume nouă, care, poate, chiar o speria. Dar, o dată cu trecerea timpului, am descoperit în spatele timidității ei, o domnișoară cu mult potențial, calculată, inteligență și cu mult respect față de cadrele didactice și, totodată, față de colegii ei.





















