CĂRȚI IN AGORA
Ion Cristofor, unul dintre poeții remarcabili ai Clujului, eseist și comentator literar, s-a înhămat la o temă dificilă, dar extrem de atrăgătoare, aceea de a oferi cititorului de astăzi o Istorie a literaturii de limbă română din Israel (Napoca-Star, ClujNapoca, 2023).
Românii sunt în situație fericită de a beneficia nu numai de scriitori de valoare din țară, ci și de grupul masiv de scriitori de limbă română care s-a stabilit în Israel și care numără peste 200 de condeie diverse, cei mai mulți formânduse și urmându-și studiile în Româna, unde, în urma practicării meseriei de scriitor, n-au putut renunța la această vocație dăruită de Cel de Sus, continuând să scrie și să viseze în limba română.
Au reviste și publicații jurnalistice în limba noastră, au cenacluri literare care îi adună și-i stimulează, au edituri și posibilități de a se afirma în continuare, și chiar o Societate a scriitorilor evrei de limba română din Israel, iar, periodic, ei au ocazia să vină în țară pentru a-și prezenta cărțile și a se confrunta cu opiniile cititorilor, criticilor și simpatizanților.
Un rol important în menținerea tradiției „românești” a avut-o dramaturgul Al. Mirodan, care a înființat la Tel Aviv revista minimum, centru al tuturor acțiunilor și inițiativelor acestora, autor al unui pasionant Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română, colecție unică de enciclopedism literar și documentar israelit românesc. Alături de el au continuat să păstreze puternice legături cu România, poetul Shaul Carmel sau Shlomo Leibovici-Laiș, cu funcții de conducere în asociațiile lor literare, fapt care a înlesnit cunoașterea reciprocă, lansări de cărți și acțiuni de premiere în țară sau Israel. Pe parcursul acestor ani, scriitorii de limbă română au întreținut cu scrisul lor publicații ca Viața noastră, Revista mea, Facla magazin, Ultima oră, pro și contra, Tribuna magazin, Orient expres, Jurnalul săptămânii, Gazeta românească, Punct, Izvoare etc., unele dispărute între timp dimpreună cu redactorii lor, altele suferind transformări previzibile (revista minimum a devenit Maximum sub conducerea lui Teșu Solomovici), sau prin infuzia unor noi generații de emigranți, precum Dragoș Nelersa, dotat cu talent și spirit întreprinzător).
Ion Cristofor adună toate aceste date într-o excelentă prefață, care îl propulsează printre cei mai buni specialiști ai noștri în acest domeniu de lucru (a se vedea mai vechile preocupări marcate de volumul Scriitori din Țara Sfântă, precum și medalia guvernamentală Terra Sancta, primită nu demult), dovedind constanță, documentație, ingeniozitatea interpretărilor. Toate acestea sunt confirmate de noua sa carte pe care o prezentăm astăzi publicului și care recomandă un proiect așteptat cu mare interes în România și în Israel.
Cartea ne prezintă prestația lirică a 48 de poeți și a 6 autori de umor care s-au manifestat prin volume și colaborări remarcabile, multe dintre ele citite și comentate în țară. Unii dintre ei descind din vechi familii care s-au făcut cunoscute în țară (Al. Dominic, Sesto Pals, Sandu David, Liana Maxy etc.), alții s-au făcut cunoscuți prin cărțile publicate în țară (Elena-Ester-Tacciu, Bianca Marcovici, Tania Lovinescu, Solo Juster) sau prin traduceri (Ion Știubea) etc.
În orice caz, scrisul lor ne-a devenit în multe cazuri familiar, fie din publicațiile noastre, fie prin frecventarea criticii literare, ceea ce face ca volumul lui Ion Cristofor să fie o pledoarie pentru ipostaza scriitorului cu dublă apartenență. Medalioanele care alcătuiesc acest prim volum vorbesc de la sine despre tradițiile scrisului de avangardă românesc, fie de curente și direcții ale tradiționalismului, neoclasicismului românesc și expresionismului românesc, transpus în forme specifice, particularizatoare, care, în cele din urmă, își dobândesc propria lor fizionomie.
Caracterizările lui sunt sintetice, metaforice, dar totdeauna exacte și incitante. Poetul M. Rudich „poartă semnul distinctiv al unei memorii torturate”, poezia lui Andy Ceaușu e de un „ lirism intens reflexiv”, cea a lui Sebastian Costin tinde spre perfecțiune formală, „fiind dominate de un suveran instinct muzical”, Paul Păun se prezintă cu „un discurs prozaic, ironic și desolemnizat”, Vlad Solomon alternează „mimarea unei ținute grave ” cu „gesticulația comică, urmuziană”.
În acest cadru, găsim poeți de toate vârstele, nuanțele, provenind din regiuni românești diferite (chiar de dincolo de Prut), de profesii diferite (oameni de teatru. artiști plastici, gazetari, stomatologi, ingineri etc.), practicând diverse stiluri și moduri diferite de aborda imaginarul. Se știe că, în general, evreu e un ins sentimental, mare iubitor de frumos, ironic și expansiv, gazetar iscoditor, mare iubitor de nou și de tendința unui umanism universalist.
De aceea și fețele poeziei exprimate de poeții antologați, se înfățișează cu multiplele lor calități inovative, meritorii pentru partea de racord a acestei poezii la „rădăcinile” lor românești, modului israelit de a concepe lumea la acest moment al bătăii de gong XXI și la marea vibrație a lirismului umanist universal.
Mircea Popa
