Ion Cristofor, unul dintre poeții remarcabili ai Clujului, eseist și comentator literar, s-aînhămat la o temă dificilă, dar extrem de atrăgătoare, aceea de a oferi cititorului de astăzi o Istorie a literaturii de limbă română din Israel (Tel Aviv, Biblioteca ASILR, 2023).
Românii sunt în situația fericită de a beneficia nu numai de scriitori de valoare din țară, ci și de grupul masiv de scriitori de limbă română care s-a stabilit în Israel și care numără peste 200 de condeie diverse, cei mai mulți formându-se și urmându-și studiile în România, unde, în urma practicării meseriei de scriitor, n-au putut renunța la această vocație dăruită de Cel de Sus, continuând să o scrie și să viseze în limba română. Au reviste și publicații jurnalistice în limba noastră, au cenacluri literare care îi adună și-i stimulează, au edituri și posibilități de a se afirma în continuare, și chiar o Asociație a scriitorilor evrei de limba română din Israel (ASILR), iar, periodic, ei au ocazia să vină în țară pentru a-și prezenta cărțile și a se confrunta cu opiniile cititorilor, criticilor și sim- patizanților. Un rol important în menținerea tradiției „românești” a avut-o dramaturgul Al. Mirodan, care a înființat la Tel Aviv revista Minimum, centru al tuturor acțiunilor și inițiativelor acestora, autor al unui pasionant Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română,colecție unică de enciclopedism literar și documentar israelit-românesc. Alături de el au continuat să păstreze puternice legături cu România poetul Shaul Carmel sau Shlomo Leibovici-Laiș, cu funcții de conducere în asociațiile lor literare, fapt care a înlesnit cunoașterea reciprocă, lansări de cărți și acțiuni de premiere în țară sau Israel. Pe parcursul acestor ani, scriitorii de limbă română au întreținut cu scrisul lor publicații ca Viața noastră, Revista mea, Facla magazin, Ultima oră, Pro și contra, Tribuna magazin, Orientexpres, Jurnalul săptămânii, Gazeta românească, Punct, Izvoare etc., unele dispărute între timp dimpreună cu redactorii lor, altele suferind transformări previzibile (revista Minimum a devenit Maximum sub conducerea lui Teșu Solomovici), sau prin infuzia unor noi generații de emigranți, precum Dragoș Nelersa, dotat cu talent și spirit întreprinzător).
Ion Cristofor adună toate aceste date într-o excelentă prefață, care îl propulsează printre cei mai buni specialiști ai noștri în acest domeniu de lucru (a se vedea mai vechile preocupări marcate de patru volume intitulate Scriitori din Țara Sfântă, precum și medalia guvernamentală Terra Sancta, primită un demult), dovedind constanță, documentație, ingeniozitatea interpretărilor. Toate acestea sunt confirmate de noua sa carte pe care o prezentăm astăzi publicului și care recomandă un proiect așteptat cu mare interes în România și în Israel. Cartea ne prezintă prestația lirică a 48 de poeți și a 6 autori de umor care s-au manifestat prin volume și colaborări remarcabile, multe dintre ele citite și comentate în țară. Unii dintre ei descind din vechi familiicare s-au făcut cunoscute în țară (Al. Dominic, Sesto Pals, Sandu David, Liana Maxy etc.), alții s-au făcut cunoscuți prin cărțile publicate în țară (Elena-Ester-Tacciu, Bianca Marcovici, Tania Lovinescu, Solo Juster) sau prin traduceri (Ion Știubea) etc. În orice caz, scrisul lor ne-a devenit în multe cazuri familiar, fie din publicațiile noastre, fie prin frecventarea criticii literare, ceea ce face ca volumul lui Ion Cristofor să fie o pledoarie pentru ipostaza scriitorului cu dublă apartenență. Medalioanele care alcătuiesc acest prim volum vorbesc de la sine despre tradițiile scrisului de avangardă românesc, fie de curente și direcții ale tradiționalismului, neoclasicismului româesc și expresionismului românesc, transpus în forme specifice, particularizatoare, care, în cele din urmă, își dobândesc propria lor fizionomie. Cronică apărută în revista LUMINĂ LINĂ (New YORK), nr, 3/2024
Caracterizările lui sunt sintetice, metaforice, dar totdeauna exacte și incitante. Poetul M. Rudich „poartă semnul distinctiv al unei memorii torturate”, poezia lui Andy Ceaușu e de un „ lirism intens reflexiv”, cea a lui Sebastian Costantin despre perfecțiune formală, „fiind dominate de un suveraninst in ct muzical”, Paul Păun reprezintă cu „un discurs prozaic, ironic și desolemnizat”, Vlad Solomon alternează „mimarea unei ținute grave” cu „gesticulația comică, urmuziană”. În acest cadru găsim poeți de toate vârstele, nuanțele, provenid din regiuni românești diferite (chiar de dincolo de Prut), de profesii diferite (oameni de teatru. artiști plastici, gazetari, stomatologi, ingineri etc.), practicand diverse stiluri și moduri diferite de aborda imaginarul. Se știe că, în general, evreu e un ins sentimental, mare iubitor de frumos, ironic și expansiv, gazetar iscoditor, mare iubitor de nou și de tendința unui umanism universalist. De aceea și fețele poeziei exprimate de poeții antologați se înfățișează cu multiplele lor calități inovative, meritorii pentru partea de racord a acestei poezii la„rădăcinile” lor românești, modului israelit de a concede lumea la acest moment al bătăii de gong XXI și la marea vibrație a lirismului umanist universal.
Pictorul sătmărean Valer Sasu,
Expoziție la București în perioada 25 octombrie- 4 noiembrie 2024
Valer Sasu, născut și crescut în Satu Mare, fiul regretatului profesor și pictor Ioan Sasu, are, începând de azi, 25 octombrie, până în 4 noiembrie 2024, expoziție personală de pictură la București, Galeria Uniunii Artiștilor Plastici, str. I.C. Brătianu nr.10.
Ioan Sasu mi-a fost profesor de pictură la Școala Populară de Artă Satu Mare, apoi am fost buni prieteni. Din nefericire, s-a dus „pe calea spre lumină” mult prea devreme!
Evident, vom reveni.
Vasile Mic
Sfinții închisorilor
Florin Argentin a fost închis timp de 20 de ani la: Cernăuți, Săcel, Cluj, Alba-Iulia, Aiud, Sighet, Satu Mare, Noua Culme, Periprava, Răchitoasa.
„Nici o altă organizație precum „Frăția” nu a dat atâția eroi, atâția martiri şi în unele cazuri sfinți, care să se jertfească pentru Hristos şi pentru neamul lor, aşa cum s-au jertfit frații de cruce. Cine a intrat în această frăție a trebuit numai să dăruiască şi să se dăruiască. Şi nu oricine este capabil de aşa ceva. Probabil trebuie să te naşti cu acest spirit de jertfă. De aceea aici au venit cei mai buni, cei mai curați fii ai neamului, iar duşmanii acestei țări au întrebuințat cele mai perfide şi criminale metode ca să-i lichideze şi astfel majoritatea au fost sacrificați. Poate de aceea acum ne zbatem, la infinit, între prostie şi ticăloşie.”
Preluare: Ionică Moldovan
IOAN ANDREICA
RELIGII ȘI BISERICI LA CHILIA
Să știm a aduce lumina în jurul nostru și nu întunericul. Eu cred că lipsa emoției și nepăsarea față de tot ce ne înconjoară trădează o inteligență, totuși, limitată. A ne păsa de înaintaşii noștri, a descoperi lucruri neștiute, constituie o bogăție imensă, atât spirituală cât și culturală, un bine făcut semenilor. Dacă nu-ți dai seama de durabilitatea și stabilitatea binelui tău în contextul binelui general, faci o mare greseală.
În contextul de mai sus doresc să aduc în fața cititorilor noștri un eveniment cultural deosebit, la care am avut plăcerea de a participa, lansarea volumului ,,Religii și biserici la Chilia” județul Satu Mare, autor Ioan Andreica. Cartea a fost tipărită de Presa Universitară Clujeană, cu sprijinul UBB Cluj și aduce lumină asupra acestei zone.
Profesorul Ioan Andreica are deja mai multe lucrări publicate dedicate acestei vechi zone etnografice românești. Cartea este un studiu aprofundat, care a necesitat multă cercetare, mult timp, dedicare și inteligență. Acestea toate pentru a aduce, cu multă generozitate, în fața ochilor noștri lucruri neștiute despre satul Chilia, comuna Homoroade.
Dariu Pop în 1938 este primul care vorbește despre satul Chilia și despre existența unei mănăstiri în lucrarea ,,Mărturii strămoșești”. Astfel citim: ,,Comuna aceasta a primit numele de la o mănăstire care a aparținut în 1370 unor călugărițe din Satu Mare, astfel arată documentele ungurești. Cum însă comuna făcea parte din proprietățile voievodului Drag (Dragfiak), nu putea să aibă nici un rost, o mănăstire de maici din Sătmar, ci mai degrabă se poate presupune că a fost o mănăstire ortodoxă întemeiată de familiile voievozilor Drag”.
Având la bază tradiția populară și mitul existenței cândva a unei mânăstiri care a dispărut, credincioșii din Chilia au actualizat mitul mânăstirii din localitatea lor. Au început demersurile, proiectul și deciderea locului. S-a decis ca ridicarea unei mânăstiri, pănâ acum numită schit, să fie pe fostul amplasament al cooperativei agricole, unde erau condiții de apă, curent și clădiri cu anexe. Construcția schitului a continuat sub supravegherea preotului Milian Săveanu și a două călugărițe sosite în sat. Călugărițele au făcut demersuri și pentru confecționarea clopotniței și a clopotelor. Schitul este gestionat de trei măicuțe călugărițe și un preot. În momentul de față, clădirea și pictura interioară sunt terminate. Hramul schitului a fost stabilit ,,Sf. Andrei”.
Pentru mai multe detalii vă invit să lecturați cartea ,,Religii și biserici la Chilia” județul Satu Mare, autor prof. Ioan Andreica, care este de fapt un fiu al locului.
Doamne, ce bucurie pură și simplă, atunci când îți apar de prin hârtoapele vieții astfel de oameni, care-și dedică viețile cercetării și apoi dăruirii cu generozitate semenilor lor.
Cu totii avem, mai mult, sau mai putin nevoie de asemenea oameni. De multe ori nici nu ne dăm seama ce reprezintă ei cu adevărat în viata fiecăruia dintre noi si, cu siguranta, nici tu nu stii că reprezinti, poate, o minune în viața altora.
Un statut la care s-ar părea că mulți aspiră, dar nu cu emoția tânjirii, nici cu bogăția dăruirii, ci cu furnicația ambițiilor personale.
Dana Zen
