De: LOREDANA A. ȘTIRBU – editorialist la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, Membră al UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI Filiala Satu Mare, Preşedintă a Cenaclului literar Cronograf;
S-a nimerit să vizitez, în decurs de două luni, două capitale, Bucureşti şi apoi Budapesta. Chiar dacă încep cu aceeaşi silabă şi sunt capitale a două ţări europene vecine, aceste două oraşe sunt total diferite.
Budapesta m-a impresionat profund prin tot ceea ce am văzut. M-am cazat, pe un braţ al Dunării în Rezervaţia Naturală Duna-Ipoly, aproape de periferia oraşului.
Sincer, nu am regretat nicio clipă, aveai impresia că te afli foarte, foarte departe de tumultul marelui oraş, nu realizeai că te afli într-o capitală, într-un oraș mare și aglomerat cu aproape două milioane de locuitori. Asta fără a pune la socoteală și numărul mare de turiști pe care îi regăsești peste tot.
În fiecare dimineaţă şi seara tinerii se antrenau pe Dunăre în caiace
şi cred că am văzut sute de bărci şi câteva zeci de baze de antrenament. Mai rar bărcuţe cu motor, probabil ca să nu deranjeze lebedele şi raţele sălbatice din rezervaţie.
Malurile sunt amenajate pentru plimbări şi găseşti aici, pontoane, cafenele, restaurante, baze pentru observat păsările, locuri de joacă pentru copii, etc.
Mi s-a părut atât de diferit...de tot ce am văzut până acum ... de felul în care acest oraş foloseşte Dunărea și ecosistemele create de fluviu şi le integrează în viaţa locuitorilor lui. Aici am găsit o oază de linişte, adică exact ce căutam ... liniștea pe care o căutăm toți, pe care am găsit-o la noi pași de centru, iar acest lucru mi s-a părut incredibil, pentru că la nici jumătate de oră, te pomeneai pe bulevarde aglomerate pline de maşini, trotinete electrice.
şi mulţi, foarte mulţi vizitatori.
Poate devin un pic obsedată de curăţenia unui oraş, dar asta vine, cred din faptul că aşa îţi dai seama de cât de civilizat este un popor ... de cât de educat şi instruit este și mai ales, cât respect își acordă lui și pământului pe care îl consideră...ACASĂ.
În Budapesta, indiferent că am vizitat periferia sau centrul, peste tot era curăţenie
și cu acest sentiment m-am şi reîntors acasă: că am vizitat un oraş luminos, aerisit cu multă verdeață. Nu cred că am văzut nicăieri pe unde am umblat, clădiri istorice părăsite, dezolante ca aspect sau pur şi simplu neglijate de către edilii oraşului.
Faptul că întâlneşti peste tot români, nu este un lucru care să mai mire pe nimeni. I-am întâlnit la muzee, prin parcuri şi la Grădina zoologică ... familii cu copii sau fără, dar toţi înfruntând canicula de afară, pentru a vizita un oraş pe care şi eu cu siguranţă îl voi mai revedea cu plăcere.
Budapesta, are un secret, o taină ...
ceva care îi face pe turiști să se îndrăgostească de ea. Poate este vorba de frumusețea arhitecturală, poate de istoria orașului, de parcurile bine întreținute sau de felul în care știu să interacționeze cu vizitatorii ... iar în muzeele de istorie și artă, veți descoperi și o părticică din România, pentru că de-a lungul istoriei, drumurile dintre cele două popoare s-au intersectat de nenumărate ori.
La revedere Budapesta, cu siguranță voi reveni!
SPONSORII EDIȚIEI:
