
Despre cei trei sfinți am auzit de mai multe ori, le-am studiat viețile, ilustre figuri de sfinți din calendarul roman
cuvântul de început fiind rostit de Sfântul Francisc, acel frumos ”nebun după Hristos” care a fondat trei ordine religioase: primul pentru călugări; al doilea de călugărițe și al treilea pentru persoanele laice, toate trei ramurile reunind persoane doritoare de a-L urma pe Isus Hristos în sărăcie – ascultare – castitate. Ceea ce m-a impresionat în filmare a fost mesajul sugestiv și plin de spiritualitate, doamna prezentatoare fiind reprezentant regional al celei de-a treia ramuri franciscane, dedicată laicilor.Reacțiile și mesajele materialului de pe respectiva rețea socială au fost pro și contra ...
unii au apreciat momentul, cerând chiar rugăciuni pentru ei și pentru cei dragi, în timp ce alții au înjurat ca la gura târgului, neștiind de fapt ce se întâmplă acolo. Comentarii de genul: ”femeile nu au voie să vorbească în biserici”; ”de ce stă cu capul descoperit în biserică?”; ”doar pentru cei necredincioși și stăpâniți de duhul prorocului mincinos, Biblia Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul” ... etc. m-au determinat să dedic acest editorial prezentării ORDINULUI SECULAR FRANCISCAN DIN ROMȂNIA.
Idealul său de viaţă a fost acela de a aduce lumea la Cristos
Francisc, păstor al turmei celei mici, inspirat de harul divin, i-a condus pe cei doisprezece fraţi ai săi la Biserica ”Sfânta Maria a Porţiunculei”, pentru că voia ca Ordinul Minorilor să crească şi să se dezvolte sub protecţia Mamei lui Dumnezeu.” (cfr. Leggenda Major)
(Sursă foto: https://www.e-communio.ro/stire2005-sfantul-francisc-din-assisi)
Acesta este, după Sfântul Bonaventura, momentul proliferării idealului micului grup ȋn cele trei ramuri ale Ordinului Franciscan: fraţii minori, doamnele sărace sau clarisele şi fraţii pocăinţei cum s-au numit la ȋnceput laicii franciscani.Sfântul Francisc, crainicul evangheliei cum era numit, prin cuvinte simple dar pline de har, atrăgea foarte multe persoane către o viaţă simplă, dedicată lui Dumnezeu
“Tuturor le dădea o regulă de viaţă şi le arăta calea mântuirii, ȋn funcţie de starea de viaţă a fiecăruia.” ( cfr. LegM 4,7) Conform datelor pe care le deţinem, din izvoare populare, călugării franciscani misionari s-au ȋndreptat către ţara noastră ȋncă de pe vremea Sfântului Francisc, iar primele atestări documentare franciscane ȋn ţara noastră, datează din secolul al XIV-lea ȋn zona Banatului şi sunt legate de Timişoara şi Lipova anilor 1317, respectiv 1327. În Transilvania cȃt şi în Moldova primele atestări documentare sunt din secolul al XV–lea. 
(Sursă foto: https://stiripesurse.md/calugarii-franciscani-asigura-800-ani-prezenta-crestina-permanenta-tara-sfanta/)
Existenţa apostolatului Franciscan ȋn Moldova datează din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1433) şi a Moşiei Baraţilor (ȋnlăuntrul Mănăstirii din Bacău existând ȋncă de la construcţia ctitoriei chilii franciscane, ceea ce ȋnseamna că pe lângă această mănăstire au existat şi laici care au ȋmbrăţişat spiritualitatea franciscană). În vemea domnitorilor Ştefaniţă Vodă şi Ioan Vodă cel Cumplit, datorită presiunilor, greutăţilor şi torturilor la care au fost supuşi, fraţii franciscani ai acelor timpuri au fost nevoiţi să se retragă sau să trăiască ȋntr-un simplu apostolat.
Sursă foto: TVR ”Universul Credinței”
)După ȋncetarea atrocităţilor, franciscanii s-au identificat cu ȋnsăşi Biserica Catolică
În Transilvania anului 1444 a fost ȋntemeiată mănăstirea de la Şumuleu Ciuc, apoi ȋn 1445 Sfântul Părinte Papa Eugen al IV-lea a aprobat ca ȋn custodia de Ardeal să fie primiţi terţiari. Un alt centru a fost Hunedoara, unde predicile din 1455 ale Sfântului Ioan de Capistran au impulsionat pe mulţi laici să adere la franciscanism, devenind terţiari. După o perioadă grea ȋn Transilvania, începea perioada reformei, când ordinul franciscan a fost interzis, iar Ciucula a devenit leagănul rezistenţei şi mişcării franciscane din Ardeal. Odată cu reorganizarea Custodiei de Ardeal, ȋn anul 1640, devenind independentă de Ungaria şi apoi prin ridicarea ȋn 1729 la rang de Provincie, franciscanismul a luat amploare ȋncepând o perioadă de ȋnflorire a mişcării terţiare. La ȋnceputul secolului al XVIII-lea apar o salbă de mănăstiri, precum: Căpleni – (în actualul județ Satu Mare) -1711, Cluj-1725, Dej -1726, Braşov - 1745, TârguMureş -1745, Odorhei-1729, Sighişoara -1735 și Deva -1745.În albumul festiv al terţiarilor de la Şumuleu – Ciuc sunt consemnaţi mii de membri terţiari,
iar ȋn manuscrisul de la Estelnic din 1753 se menţionează adunările lunare ale terţiarilor, cu specificaţia că erau foarte mulţi şi că veneau şi din localităţi mai ȋndepărtate. În Moldova de după anul 1895, Sfântul Părinte Papa, prin Decret Papal, a acordat ‘in perpetuum’ zece parohii Fraţilor Conventuali, printre care amintim ca fiind mai importante cele din: Săbăoani, Hălăuceşti, Nisiporeşti, Călugăra, Galaţi, Huşi etc, permiţându-le totodată să – şi transforme casele ȋn convente.De la data acestui Decret, pe teritoriul Moldovei ȋncep a se contura adevărate comunităţi franciscane, care au devenitadevărate exemple
În acest sens, amintim iniţiativa părintelui Paroh de la Hălăuceşti, care a ȋnfiinţat un adăpost pentru victimele Primului Război Mondial, adăpost ce a fost susţinut de ȋntreaga comunitate prin ȋngrijire medicală şi spirituală, medicamente, ȋmbrăcăminte şi hrană. Punctul culminant al înfloririi activităţii terţiarilor pe teritoriul Romȃniei, a fost în prima parte a secolului XX pȃnă în anul 1948, cȃnd datorită persecuţiei comuniste la fel ca şi celelalte ordine franciscane a trecut în clandestinitate.
(Sursă foto: https://www.catholica.ro/2022/05/06/profesiunea-religioasa-a-16-tertiari-franciscani-la-husi-corni/)
Laicii franciscani s-au numit terţiari până ȋn anul 1978 când au fost aprobate modificări la Regulă de către Sfântul Părinte Papa Paul al VI-lea, iar odată cu aprobarea Regulei modificate denumirea oficială a laicilor franciscani a devenit Ordinul Franciscan Secular.”Revin pe ”frontul de bătălie” al rețelelor sociale ...
și nu pot înțelege aversiunea folosită de anumiți concetățeni consumatori de "social media", în fața unor postări cu un anumit caracter. A ne arunca nemulțumirile și cutumele personale pe tot ceea ce am crede că nu e drept și a-i învăța pe alții cum ar trebui să fie în Biserica Ortodoxă sau Catolică ..., a ne scuipa veninul din suflet pe orice și oricine care nu ne împărtășește ideile, ne poate face mai înțelepți sau mai buni? A ne considera super pricepuți la toate și la tot, a transforma mediul online în câmpuri de bătălie împotriva celor care nu gândesc ca și noi ... toate pot naște discordie și ură, pot genera războaie, fără arme letale ... dar la fel de periculoase.Peste câteva zile, pe 3 octombrie, lumea creștină ... și nu numai, va sărbători 802 ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Francisc de Assisi ...
una dintre acele personalități ale istoriei, care prin exemplul personal a adus o serie de contribuții vieții spirituale și culturale în Europa de după secolul al XII. Francisc este cel care l-a binecuvântat pe Anton de Padova (recunoscut în lumea creștină și musulmană ca Sfântul Anton - făcător de minuni), să predea fraților franciscani filosofia și teologia, ”fără a stinge spiritul rugăciunii”, luând astfel ființă prima instituție de învățământ superior din lume ... Universitatea de la Bologna. Sărăcuțul lui Hristos, l-a iubit atât de mult pe Domnul cel Răstignit, încât acum 800 de ani a primit pe muntele Alverna cele cinci stigmate ale Mântuitorului de pe Cruce și ”înainte de a muri a compus Cântarea fratelui soare, cunoscută și drept „Cântarea făpturilor”, unul din primele imnuri în limba italiană” (sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi). La Mulți Ani printre serafimi Sfinte Francisc de Assisi ... îți mulțumim! SPONSORII EDIȚIEI:





















