VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: REGĂSIRI

De: Vlad Mulcuțan – Chiș: editorialist – corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara; Dragii mei cititori! Ajung în casele dumneavoastră, în fiecare lună, prin intermediul Gazetei de Nord-Vest, și nu există o bucurie mai mare decât să vă ating sufletele prin tot ceea ce scriu și gândesc. Deși până acum abordam teme precum medicina, spiritualitatea, timpul și natura, după cum v-am spus și în editorialul precedent, azi aș vrea să îl cunoașteți în profunzime pe omul din spatele acestor texte și idei. Azi am să vă povestesc despre misiunea mea, despre drumul meu anevoios, dar frumos, spre conturarea celei mai bune versiuni ale mele și despre cum mi-am descoperit pasiunile, pe care le transform în carieră și          sper să pot transforma puterea exemplului într-un subiect captivant și într-o formă de ajutor pentru cei care încă nu și-au înțeles misiunea.

Am fost dintotdeauna um copil curios, plin de energie și enigme nedeslușite, recunoscător pentru toate lucrurile mărunte pe care i le oferea viața

           Fiecare persoană nou apărută în viața mea îmi aducea un entuziasm greu de egalat, reușind, precum un burete, să aspir tot ce avea lumea mai bun și mai frumos de oferit, hrănindu-mi sufletul cu energia oamenilor. De aici am tras și prima concluzie importantă din viața mea: faptul că iubesc oamenii și că ador să fiu înconjurat de toți cei pe care îi consider surse de inspirație și modele de urmat.

         Ulterior mi-am dat seama că acest schimb energetic era reciproc și că, prin deschiderea și entuziasmul meu, oamenii se apropiau de mine și mă percepeau ca pe o sursă inepuizabilă de umor, energie pozitivă și conversații plăcute. Acest fapt mi-a confirmat o altă aptitudine esențială în cariera pentru care încă muncesc: comunicarea și buna relaționare interumană.

Evoluând, pas cu pas, descopeream în parcursul meu noi aspecte care mă intrigau

și asta nu pentru că nu aveam încredere în mine sau pentru că nu aveam în jurul meu oameni care să mă aprecieze, dar am ajuns la concluzia că numai descoperindu-mi singur calitățile, aptitudinile dar și defectele, voi reuși să jonglez cu toate acestea în favoarea mea. Următorul aspect esențial despre care mi-am dat seama că mă definea era dorința continuă de a fi de folos celor din jur. Cel mai frumos dar pe care puteam să îl primesc era să ofer timp, sfaturi și energie, astfel încât să simt cum îmi crește sufletul văzând și simțind recunoștință.

Odată cu trecerea timpului și cu evoluția școlară mi-am dezvoltat propriul sistem logic și eficient de a învăța ...

ajungând la performanța de a reține extrem de multe informații după prima lectură, reprezentând și principalul atu în performanțele mele academice în calitate de student la Facultatea de Medicină.

            Rezumând principalele valori evidențiate anterior, și anume curiozitatea, aprecierea și iubirea față de semeni, dorința de evoluție și ajutorare, dar și răbdarea în lecturare și studiu, am început să îmi înțeleg dorința de a-mi contura viitorul în jurul omului, în jurul dorințelor și nevoilor acestora, dar și în jurul bucuriei pe care acesta mi-o aduce prin simpla prezență.

Numai că, în viață nu e totul despre calități, succes și frumos ...

în viață trebuie să ne cunoaștem și eventualele minusuri sau slăbiciuni, pentru a ști cum să le gestionăm atunci când își fac simțită prezența. Discutând raportat la misiunea pe care trebuie să ne-o găsim cu toții, în privința mea, pot spune că nerăbdarea și dezinteresul față de prea multă tehnologie nu m-ar fi putut ține o viață întreagă în fața unui computer. În același timp, latura mea sensibilă, empatică și socială, care este capabilă să înțeleagă varietatea naturii umane, nu mi-ar fi permis niciodată să lucrez cu științe exacte și aspecte constante ale acestei lumi, precum matematica, ingineria sau construcțiile. Empatia și dragostea față de necuvântătoare, dar și dificultatea din comunicarea cu pacienții din cabinetele veterinare nu m-au lăsat să aleg medicina veterinară drept vocație.  

Astfel, am început să centrez în universul meu omul, împreună cu toate nevoile, grijile și dorințele sale

        Ulterior, în timpul stagiilor de la spital, mi-am descoperit și plăcerea de a asculta omul, de la agonie la extaz, de la descrierea durerii sale fizice provocate de boală și până la durerea sufletească, provocată de trecerea timpului, de neajutorare, de distanța față de cei dragi și de noile vremuri care îi frământă. Am ascultat pe același pat de spital și în fața aceleași crunte suferințe atât medici cât și muncitori, atât copii cât și bătrâni, atât mame cât și bunici, și toți aceștia m-au învățat despre cât de firavă este viața.

Astfel, valorificând calitățile și pasiunile mele, în detrimentul defectelor și minusurilor pe care le-am identificat la propria persoană, am început să muncesc pentru ceva ce avea să devină un vis devenit realitate

         Am ținut cont de fiecare sfat primit, de fiecare model care mi-a ieșit în cale și de fiecare semn pe care mi l-a trimis universul. Atunci când drumul mă ducea spre suișuri, nu încetam să muncesc, iar atunci când mă îndrepta spre coborâșuri, nu încetam să cred în mine. Sfatul pe care îl dau tuturor celor care își caută menirea este să fie sinceri față de ei înșiși, să își dea timp ca să proceseze fiecare semn apărut în cale și fiecare gând apărut în minte, iar dacă dorința împreună cu ideile și calitățile lor nu le indică drumul cel bun, atunci să o ia în sens invers și să încerce, prin excludere, să elimine toate variantele și ideile care nu îi onorează, pentru a reduce semnificativ orizontul pe care, mai apoi, să îl exploreze în detaliu. Să aveți o toamnă minunată și roditoare din toate punctele de vedere, iar școlarilor și studenților le doresc un an cât mai frumos și prosper!           SPONSORII EDIȚIEI: