Dsida Jenő, deşi a murit la o vârstă relativ fragedă, este cotat ca una dintre personalităţile culturale de seamă ale Sătmarului. Poet şi traducător, Dsida Jenő s-a născut la Satu Mare pe data de 17 mai 1907. Aici, în oraşul natal, trăieşte perioada de formare, îşi termină studiile şi începe să publice primele poezii sub îndrumarea lui Benedek Elek.
Studiile și le efectuează la Budapesta, Beregovo și Satu Mare, după care se înscrie la facultatea de drept a Universității Regele Ferdinand I de la Cluj.
Cariera literară îi este susținută încă din anii studenției de către Benedek Elek. Din 1928 este învățător la o familie de aristocrați din Apalina, județul Mureș, între timp devenind din 1927 redactorul revistei literare Pásztortűz. A colaborat la revistele Erdélyi Helikon și Erdélyi Fiatalok, ziarul Erdélyi Lapok, mai târziu va semna o rubrică permanentă la ziarul Keleti Újság. Între iulie 1929–februarie 1930 i-au apărut 14 poezii în Pásztortűz cu pseudonimul Fodor Jenő / Zólyomi László.
Primul său volum intitulat Leselkedő magány [Singurătatea la pândă] apare în 1928, după care o altă carte de poezii în 1933 cu titlul Nagycsütörtök [Joia Mare]. În același an participă la un pelerinaj în Italia, iar impresiile acestui periplu sunt însumate în notele de călătorie purtând titlul Magyar karaván Itálián keresztül [Caravană maghiară străbătând Italia].
Toată viaţa a trăit cu conştiinţa morţii, dar, datorită educaţiei religioase foarte severe pe care a primit-o în special de la mama sa, a reuşit să sublimeze teama de moarte în acte de caritate, respectiv în creaţie poetică intensă, pozitivistă, cu o vibraţie şi emoţie creştină, extrem de frumoasă, în care moartea este văzută ca parte a existenţei care îl obligă pe tânărul poet să fie mai sensibil la toate frumuseţile lumii, să trăiască mai intens fiecare clipă, chiar şi pe cele banale, cum ar fi o simplă plimbare cu căţelul Tinti.
Dintre traducerile sale cele mai importante sunt transpunerile poeziilor lui Georg Trakl, dar a tradus și autori latini, respectiv volumul lui Ernst Toller Das Schwalbenbuch [Fecskék könyve / Cartea rândunelelor] (apărută în anul 1945). Dintre contemporanii români a tradus poezii de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Șt. O. Iosif, Emil Isac, Tudor Arghezi. O culegere a traducerilor a apărut în redactarea poetului Szemlér Ferenc în 1969. În 1974 a apărut volumul în limba română Să cauți o formă însumând traducerile lui Emil Giurgiuca, cu prefața semnată de Ștefan Augustin Doinaș, cartea fiind inclusă în seria Biblioteca Kriterion.
Poetul Kovács András Ferenc îl caracterizează astfel: „Chiar și abia la treizeci și unu de ani ne-a lăsat moștenire o operă poetică incomparabilă care și-a croit propriul drum printre canoanele distante ale școlii Nyugat și ale celei de la Erdélyi Helikon cumpătate: o operă cu o valoare totală și împlinită, o creație senină chiar și în umbrele lui Azrael [Kovács se referă la volumul Azrael árnyékában – trad.], proaspătă, mereu tânără, strălucind de plenitudinea credinței și a bucuriei, lucidă și înarmată cu un simț al formei ieșit din comun, o poezie cu o arcuire suplă, plutind jucăuș, o lirică ce se avântă spre culmi strălucinde. Un adevărat Poeta angelicus: un talent astral plin de har. Printr-o favoare imensă și dezinteresată a poeziei a pășit printre noi. Fericiți sunt cei care l-au remarcat, au avut urechi să-l perceapă și îi citesc poeziile.”
Nicolae Ghișan
