De: Vlad Mulcuțan – Chiș: editorialist – corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara;
Deşi este una dintre cele mai friguroase și ploioase perioade ale anului, luna noiembrie dintotdeauna a avut un farmec și o simbolistică aparte. Numită în calendarul tradițional și luna lui “brumar” sau “vinar”, noiembrie reprezintă timpul de graniță pentru cei care, până nu de mult, visau în continuare la vară, la căldură și frumos și cei care, cu nerăbdare și sufletele deschise, așteaptă să fie cuprinși de spiritul Crăciunului.
În același timp, noiembrie reprezintă o lună a bogăției și a responsabilizării, în tradiția și cultura românească reprezentând perioada de limpezire a vinului, perioada în care se termină de pus la borcan toate proviziile pentru iarnă și varza la murat, împreună cu toate roadele verii și ale toamnei, perioada în care mulți se sfiesc, dar cu toții fredonează, cel puțin în minte, ritmurile și acordurile celor mai frumoase colinde.
Bătrânii, cărora le curge prin vene cultura, tradiția și principiul de a le respecta cu strictețe, așteaptă acum ... atât din punct de vedere culinar cât și din punctul de vedere spiritual, venirea Postului Crăciunului, o perioadă cu o puternică însemnătate spirituală.
Îmi amintesc cu drag de copilărie când, în calitate de artist al familiei, an de an venea bunica și îmi spunea foarte punctual :” Vlăduț, poți începe să asculți colinde ... a început postul Crăciunului”...
Eram cel mai fericit copil, pentru că din totdeauna am reușit să înțeleg magia și mesajul Crăciunului, dincolo de mesele copioase și dincolo de cadouri. Bineînțeles, scrisoarea către Moș Nicolae tot în noiembrie era scrisă, an de an, ca nu cumva să se piardă pe drum sau să dau prea mult de muncă spiridușilor care erau responsabili de daruri.
De asemenea, cu preponderență în Ardeal, luna noiembrie reprezintă și o perioadă a înălțării luminii, rugăciunilor și amintirilor către toți cei dragi plecați la ceruri
Îmi amintesc cu câtă fascinare mă uitam la marea de lumini care se revărsa în 1 și 2 noiembrie și încă de atunci am înțeles că există viață și după moarte și că legăturile noastre cu toți cei plecați spre alte orizonturi rămân vii și la fel de puternice, prin fiecare rugăciune, prin fiecare amintire, prin fiecare lumânare aprinsă.
Trecând la un registru mai colorat,
aceasta este luna în care am reușit să surprind cea mai multă culoare, cea mai multă forță a naturii și cea mai multă viață, explorând pădurea. Multe lecții ne oferă natura, nouă tuturor, trebuie doar să fim deschiși și dornici de a le primi.
Am surprins pădurea în toate sezoanele anului, dar mai frumoasă decât toamna, probabil că niciodată: nuanțe și tonuri de galben și portocaliu, printre care răsare învingător verdele unei ciuperci, violetul unei brândușe și noi roade ale pământului. Toată căldura adunată pe parcursul unei veri, acum este înlocuită cu demnitate și la fel de multă frumusețe de către răsăriturile reci, dar colorate în nuanțe și tonuri calde care ne minunează.
De aceea, cred cu tărie că în adâncul sufletelor noastre și prin energia de copil pe care o avem cu toții ascunsă, fiecare perioadă a anului este asociată, de demult, cu ceva frumos. Fiecare perioadă a anului își are propriul farmec și propria poveste ... iar dacă prima imagine care ne vine în minte atunci când închidem ochii și ne gândim la o zi, o lună sau o perioadă a anului, ne aduce înapoi în copilărie, înseamnă că nu ne-am pierdut darul de a vedea frumosul în tot ceea ce ne înconjoară!
Noiembrie, o poveste plină de farmec!
SPONSORII EDIȚIEI:
