Speranța mea este că rațiunea va învinge. Nimeni, dar absolut nimeni, nu spune că politica românească, în ultimii 34 de ani, ar fi fost un factor care să poarte de grijă cetățeanului de rând. Ba de multe ori s-a comportat împotriva acestuia, născocind legi care favorizează ba pe unul ba pe altul, mai rar o grupare politică sau alta, slujind astfel pentru început apariției infractorilor, mai apoi a sistemului infracțional organizat și culminând, pe la începutul primului deceniu al secolului, cu o structură de tip mafiot (șantaj și asasinat).
Să sperăm că noii aleși împreună cu spuma acestora, Guvernul, vor face un pas înainte spre devoalarea acestei cangrene canceroase ce macină atât pe români cât și România în întregul ei (economic, relații internaționale, tip de națiune...). Văd câteva raze de lumină în acest sens.
Răzvrătirea poporului este logică. Nu și calea aleasă. Cu mintea întunecată de neajunsuri și nedreptăți, precum țăranul cu coasa din 1907, a pornit o răzmeriță ce se dorește a fi transformată în răscoală. Împotriva cui și alături de cine? Am revăzut de curând filmul Columna. Este o pildă acolo ce trebuie scoasă în evidență. Gerula, căpetenia dacilor liberi, fostă căpetenie în armata lui Decebal, după 20 de ani de prezență romană în Dacia ocupată, și-a călcat pe inimă și și-a alăturat oastea creată de el trupelor romane pentru a izgonii hoardele barbare. Asta după ce inițial dorea ca să lupte alături de hoarde împotriva romanilor.
Chintesența acestei pilde este că Gerula și-a dat seama la timp că era să înlocuiască o dominație a civilizației cu o dominație a anarhiei. Cam acelaș lucru se întâmplă în aceste momente în România. O grupare destul de consistentă de „revoluționari” a încercat, și în mare parte a reușit, să îmbrobodească mințile unei mari părți a poporului. Bazându-se pe dorința lor de schimbare, de îmbunătățire a nivelului de trai și de eradicare a corupției, „revoluționarii” nu vor decât să-i aducă pe barbari (citește ruși) să ne cucerească granițele. Să înlocuiască dominația economică a Europei, care cât de cât ne-a ridicat nivelul de trai, cu jugul anarhismului rusesc.
Se spune, pe bună dreptate, că Rusia ocupă un loc important în mediul cultural al planetei. Spuneți-mi și mie un om de cultură, un literat, un compozitor, un maestru al artelor plastice... din Rusia de astăzi care nu hulește putinismul. Nici sportivii de marcă ai lor nu-i reprezintă. Acceptă să-și etaleze talentele sub orice altă formă, renegând originea. De fapt nu originea ci actualul sistem de conducere a țării.
Pe final mai vreau să atrag atenția asupra unui fapt. Toată această ardoare se îndreaptă asupra alegerii președintelui țării. De ce? El nu are nici o implicare decisivă în elaborarea legilor, în schimb are acces direct asupra secretelor de stat. Ăsta-i șpilu'! Opriți războaiele!





















